Advertisements

Clujul de weekend

– Cum ți se pare orașul după atâta timp? am întrebat-o pe fiica mea la o jumătate de an de când se mutase la Cluj ca să-și înceapă studenția.

– Altfel decât era când veneam la tine în weekenduri.

– Cum altfel?

– Mult mai agitat, fiecare vrea să facă cât mai multe, și toți se grăbesc să ajungă undeva…

Mi-am dar seama că are dreptate, așa cum au dreptate în felul lor toți cei care văd un oraș pentru prima dată și pot face diferențe: există un Cluj de săptămână, în care se agită cei veniți aici cu un scop anume și altul tihnit, de weekend, savurat doar de cei care-l locuiesc. Oameni care se bucură atât de agitația orașului în preajma unui eveniment, ca și de străzile goale de la sfârșitul săptămânii.

sibiuAi atunci o senzație de exclusivitate, a unui oraș doar al tău, sau care-ți aparține pentru un moment. Un oraș care se lasă contemplat nu-ți fuge dinaintea ochilor. Și oricât ți-ar plăcea freamătul vieții, ai nevoie și de momente din astea, de respiro, altfel nici nu cred c-ai mai citi asemenea rânduri. Pe cine protejăm, dacă nu pe noi înșine, cu astfel de momente? Mi se pare normal să-ți placă un oraș – în definitiv, ceva static – mai degrabă prin oamenii care-l însuflețesc, dar și prin liniștea pe care ți-o provoacă contemplarea sa la câte-un sfârșit de săptămână sau de anotimp, așa ca azi. Mai avem încă o lună de toamnă, după care trecem la ora de iarnă și n-o să ne rămână altceva de făcut decât să așteptăm „zăpezile de altădată”. 

cluj1Sună nostalgic, dar nu cred că poate exista un fel de-a fi în lume al oricărui spaţiu urban, în lipsa unui ideal, a istoriei locului sau a proiecţiilor de viitor. Orașele contemporane par a trăi azi doar de ieri până mâine, de la chenzină la salariu, sau de la începutul săptămânii de lucru până la sfârșitul ei – apoi oamenii dispar de pe străzi. Se retrag în vastele lor apartamente, se ascund după ecrane sau se duc la țară, cert e că dispar de pe străzile orașului, până mai ieri neîncăpătoare.

Poate abia atunci începe viața, când străzile orașului se golesc de mașini? Sau Clujul contemporan, atât de lăudat de trubadurii de ocazie, nu se mai lasă contemplat – nefiind altceva decât o uzină ambulantă, folosibilă doar în zilele de program și abandonată la sfârșitul orelor de „producție”?

Advertisements

Lasă un răspuns