Advertisements

Virusul, noul experiment global

De la Brave New World, la teorii ale conspirației, de la paralelisme literare la dezbateri pe facebook, toate au circulat atât de intens că s-a vorbit de o infodemie, simultan cu pandemia SARS-CoV-2. Sau, cine știe, poate-o să aflăm mai târziu că pandemia a fost doar epifenomenul? OMS, cea care a tărăgănat cât a putut declararea pandemiei și abia-abia s-a lăsat înduplecată să recomande măscuțele de protecție, vine acum și declară că Suedia este un model de urmat.

Dar simplul fapt că ne lăsăm prinși în asemenea controverse (care atitudine e mai bună, între lockdown și imunizarea în masă) dovedește că suntem parte a unui experiment global, la care doar chibițăm. Suedia și alte țări democratice au decis că nu pot atenta la drepturile cetățenilor, închizându-i voluntar (sic!) în propriile cuști, în timp ce România și alte țări estice au considerat oportun să o facă și să-și blocheze economiile, cu riscul alunecării într-o altă criză.

Până și între granițele aceleiași țări s-au făcut experimente diferite: la București s-a încercat un tratament, la Timișoara altul. Oradea a ales (de una singură?) să testeze în masă, în timp ce la mai puțin de 200 km, la Cluj, fostul premier Emil Boc a fost capabil doar să numere pensionarii, fără a reuși să le pună măcar 2-3 măscuțe în cutia poștală. Nimic despre testarea în masă, în orașul care se lăuda că poate acoperi necesarul de testare pentru COVID-19 al mai multor județe din Ardeal. Între timp, viitorii dictatori și-au luat notițe.

Până și guvernul provizoriu PNL a reușit să testeze cum e cu dictatura, iar ministrul Câțu, performanța de strânge câțuva (sic!) arginți la buget, din amenzile aplicate celor 260 mii și ceva de plimbăreți. Să încercăm totuși o comparație: Suedia are 10,23 milioane locuitori (reali), și 4.8 millioane de locuințe -> 2.13 locuitori / unitate locativă, în timp ce România la 19 milioane de locuitori (teoretic, în 2011) avea 8.5 milioane unități locative -> deci 2.23 locuitori / unitate locativă așa că, dacă nu ținem cont de calitate și de suprafață, nici nu stăm așa rău.

Cât despre globalizare, cine visa că pandemia va să fie primul sunet al goarnei ce anunță începutul sfârșitului, va fi la fel de dezamăgit precum am fost eu când m-am mutat în Clujul lui Emil Funar. În loc să mă bucur de liniștea urbei ardelene și provinciale, am nimerit în plin Untold și Electric Castle, grație unor primari aparent obsedaţi de globalizare dar preocupați, în realitate, de propria glorie. Şi globalizarea asta are coroană, din moment ce se propagă logaritmic, aidoma corona-virusului: e de ajuns un „infectat” ca să declanșeze o pandemie.

Și se va întâmpla acum, pentru a doua oara într-un deceniu, privatizarea profiturilor și naționalizarea pierderilor, suportate de cei aflați mai la nevoie: proști, da` mulți!

Advertisements
2 Responses to “Virusul, noul experiment global”
  1. Stelian aprilie 30, 2020
    • marius mai 2, 2020

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: