Advertisements

Vinituri și plecături

Am scris de vreo trei zile un articol despre cât de jenant mi se pare că sună vorba asta cu viniturile și descălțăturile pentru un oraș european. Cei care mestecă așa ceva precum o mahorcă, înainte s-o scuipe, sunt napocenii – o specie de clujeni care refuză ideea că orologiul din turla Catedralei Sfântul Mihail din Cluj ar putea afișa ora în secolul XXI.

Pentru că ei văd un biet ceas mecanic, și nu unul digital, ăștia o țin una și bună că suntem încă în a doua jumătate a secolului XX –  pe vremea lui Ceaușescu – iar Clujul e invadat de „vinituri”. Și zău dacă nu le-ar plăcea să ne întoarcem chiar în Evul Mediu.

În fine, după două zile dau de postarea unui tânăr intelectual clujean, Valer Simion Cosma, care scria așa ceva: Cluj-Napoca, un oraș din care să pleci. Tot un „răspuns” la realitățile mai puțin cosmetizate ale Clujului, tot un articol numai bun să indigneze duamnele la coafor.

Când oameni de o anumită factură intelectuală comentează pe-aici și pe dincolo că în Cluj nu-i chiar totul roz, chiar dacă-i mai bine ca în Teleorman, le sar în cap cei din tribul majoritar. Și știți care-i argumentul suprem? (în orice caz, ăsta se aude cel mai des): „dacă nu-ți convine, pleacă”.

Dacă vrei un oraș mai bun, de ce stai aici?

Sau: „dacă nu-ți convine ce face Boc, du-te-n Teleorman”, ca și cum asta ar fi o alternativă viabilă pentru Cluj, sau un reper. Și încet-încet, cei care mai au nițel discernământ se chiar duc din oraș, împinși întâi de prețurile mari la periferie, apoi pe la Telciu, dup-aia la Brașov, și-apoi poate chiar Viena sau Budapesta – orașe care oferă mai multă civilizație și aer curat / metru pătrat decât Clujul, ale cărui betoane costă deja 1.500 euro/mp.

E cel puțin ironic faptul că în urmă doar cu patru ani, Clujul se lăuda cu statutul de cel mai prietenos și mai tolerant oraș european față de turiștii străini, atribuit de englezii de la Daily Mail – spre deosebire de Atena, de exemplu, cel mai intolerant oraș european. Suntem toleranți doar cu turiștii, dar agasați de cei din județele vecine? Sau vocile celor deranjați de vinituri doar distonează de ale majorității clujenilor, ieșind așa în evidență?

Să admitem (de dragul discuției) că e vorba doar de atitudini individuale care ne ajută să conștientizăm importanța stereotipurilor în formarea atitudinilor vizavi de anumite grupuri sociale sau etnice. Oricum ar fi, nu stă nimeni să se calce pe picioare cu napocenii.

Ce e mai ciudat e că locuitorii Clujului se mândresc cu scumpetea, gândindu-se că l-au prins pe Dumnezeul lor de un picior dacă au acces la un spațiu dintr-ăsta de 3* (cu budă proprie, adică) sau dacă dau mâna ori doar îl văd pe Boc prin oraș.

A, micul primar e un alt tabu clujean, nu cumva să spui ceva de el, că ești „mâncat”. Chiar dacă în comparație cu predecesorul Funar – sau mai rău, cu vreun primar din Videle – Emil Boc iese bine, stilul său proletcultist de administrație nu poate ține ritmul cu potențialul al Clujului. Și poate că atât modelul defectuos de „dezvoltare”, cât și blocajul actual al Clujului i se datorează. Sursă foto: citynews.ro – Samuil Micu, strada fără vinituri.

– continuă aici

Advertisements

Lasă un răspuns