Advertisements

Varză a la Cluj

Aseară s-a făcut săptămâna de la inițierea petiției online. S-au strâns în medie cam 250 de semnături/zi (au fost zile cu 400 de semnături/zi și zile cu 100). Nu mă așteptam la acest rezultat, mai ales că nu am făcut nicio reclamă plătită, totul a venit organic. Am făcut-o în urma unei discuții: „ar trebui inițiată o petiție”, a zis cineva, iar eu am avut primul impuls. Dacă n-o făceam eu, o scria altcineva din cei 1750. Unii au zis că dacă o și promovam, se strângeau zece, nu două mii de semnături. Alții s-au mirat și mi-au zis că nu înțeleg „lupta mea contra Untoldului”. În primul rând nu e nicio luptă, nu e contra și nici nu mai e doar a mea.

Untoldul e cu treaba lui (produce bani), iar dacă nu ocupa 75% din Parcul Mare poate că nici nu m-ar fi interesat. Un muzician semnala că la un eveniment de acest gen în orice local deschis (grădină de vară) pe la ora 22 apare o reclamație. În Cluj sunt multe alte probleme, mai mari ori mai importante. Pe sistemul ăsta tot mai multi clujeni ajung sa se simtă străini și tolerați în orașul pe care-l finanțează din taxele lor. Aseară, când petiția făcea săptămâna și ajungea la cota 1750, pe tărâmul magic și nocturn al Untold presa semnala 400 de cazuri de asistență medicală. Câte vor fi fost în oraș, nu se știe.

Meanwhile, la Constanța, avea loc o razie în cluburile de noapte. La Cluj, liniște și pace. Am traversat partea mea de oraș fără probleme în trafic – toate taxiurile aveau de lucru – și am ajuns pe la ora 21 la Enigma Cafe, la un spectacol de teatru-dans. Ajung acasă și văd mesaj de la alt blogger, Robintel, care-mi spune că în Parcul mare totul e ok: „Nu taie nimeni copacii, nu pișă florile, nu se scoate pavajul”. Ok, calm down, nu mai scriu nimic, să nu mai băgăm zâzanie. Și stând să mă gândesc cum de s-a ajuns aici, cred că cel mai mult și mai mult în toată povestea asta m-a deranjat răspunsul evaziv sau inflexibil – nici nu știu cum să-l numesc – al primarului Emil Boc. Dacă ar fi arătat măcar un dram de deschidere față de problemele petenților poate că toată povestea s-ar fi sifonat.

Atitudinea sa a reușit să separe orașul în două: cei avantajați și cei dezavantajați de festival. Pe care, în mod evident, îl consideră copilul său de suflet și nu dă voie să fie atins nici măcar c-o floare. Dar cu o floare nu se face primăvară, iar un festival de muzică tehno, fie el și electoral, e cam puțin pentru un primar de talia lui Emil Boc, fost prim-ministru. De aici dezamăgirea, ca și alimentarea problemei. Nici măcar nu se mai încearcă salvarea aparențelor: da, mai vedem, discutăm, analizăm… S-au comparat așa scurt avantajele cu dezavantajele: 20.000 clujeni prezenți la festival > 2.000 de petenți, așa că nici nu ne mai batem capul cu ăia două mii, sunt o cantitate neglijabilă.

Să plece din oraș, să se mute la țară, sau din țară. Și iată cum o parte din locuitori ajung să fie tratați drept cetățeni de mâna a doua în orașul care se pretinde a fi european și de mâna întâi. Iată cum se alimentează micile probleme ridicate de așa-zișii „hateri”, care sunt doar cei mai vocali din fiecare mie a majorității tăcute. Iar asta de-aia se numește așa fiindcă de regulă tace, fie din cauză că n-are facebook, ori n-are timp sau chef să comenteze prin presa online. „Tăcuții” vor comenta doar pe la alegeri, asta dacă se duc. Așa că atenție și la vocile contra, domnilor plătiți să ne administrați impozitele! Fiecare voce care se face auzită are în spate alte 1-2 mii de nemulțumiri mocnite, pe care dumneavoastră le alimentați.

Advertisements
One Response to “Varză a la Cluj”
  1. Dan 7 august 2017

Lasă un răspuns