*continuare de aici
— Și-atunci de ce cumpără toată lumea-n draci?
— Pentru că cine-a mizat până acum pe creștere a câștigat, iar cel care-a rămas (de voie sau de nevoie) în expectativă, a pierdut. O treime din cei care cumpără case în marele Oraș provin din orașele vecine, de la noi sau de mai sus, de prin nord. Unde să ia, altundeva?
— Da? Nu știam! Atunci ar trebui să mă grăbesc să mă-nscriu și eu la noul Caritas din marele Oraș, cât mai e susținut de studenți, și de „viniturile” care pompează anual bani în economia lui?
— Da, câtă vreme mai ține mitul Orașului high class, al Metropolei ardelene care-ți multiplică banii instant! Câtă vreme povestea funcționează, merge și economia Metropolei, iar afacerile imobiliare-s cireașa de pe tort.
— Asta-i o idee faină cu „narațiunea” care face jocul afacerilor, dar câți or să-și piardă economiile de-o viață, la stop joc, când s-o sparge bula?
— Bref, asta nu-i nici problema mea, nici a ta, Ană! Totu-i după reguli, cu contracte beton la bănci, nu pierd decât cei intrați târziu în joc, fraierii cu bani puțini, care se vor și ei deștepți…
— Să-nțeleg, Jorj, că tu susții afacerile astea în care banii îi fac localnicii, pe seama viniturilor, și restul doar așa, dacă au noroc de firimituri de la masa bogaților?
— Problemele din marele Oraș îs mai complicate decât crezi tu, Ana, pentru că pe-un oraș ca ăsta se bat mai mulți…
— Zău? Și ce-ar trebui să facem ca să ajungem să le pricepem și noi, să fim primiți aici? Ne trezim așa dis de dimineață, ne îmbrăcăm frumos și ne credem perfecți?
— Nu înțeleg ce vrei să zici cu asta, ridică primarul din mână, strâmbându-se. Dar…
— Vreau să spun că tot un oraș lângă un deal, pe un mal de apă e și ăsta. Și tot niște oameni ca noi îl locuiesc.
— Adică tu crezi că nu-i cu nimic mai grozav?
— Cu absolut nimic. E doar mai mare, atâta tot!
Jorj își plezni palmele încântat:
— Hai la conferință, să-i zici asta micului Primar din marele Oraș! Să vezi ce figură o să facă, o să se ocoșască…
— Să-nțeleg că ai mai avut discuția asta cu el?
— De atâtea ori, că m-am plictisit. Omul nu e prost, dar are un defect: vorbește mult de tot. Îi place să se audă vorbind și n-ai nicio șansă de a-l întrerupe. Numai dacă-l șochezi cu ceva îi poți lua maul.
— Deci tu, Jorj, cu gândul ăsta m-ai adus cu tine?
— A, nuu, cu mai multe, mustăci Jorj, cu prea multe.
— Cine spuneai că-s ăia mulți care se bat aici? am schimbat vorba, mai mult ca să-i tai rânjetul ce i se ițea pe sub mustață.
— E complicat, nu știu cum… ai auzit de ardeleniști și transilvaniști?
— Care-i diferența?
— Tocmai, că puțină lume o știe. Transilvanismul e un curent, o teorie promovată de maghiari după ce-au pierdut Crișana și Ardealul de Nord, treabă cu care nu s-au consolat niciodată. Adelenismul e felul în care vede românul din Ardeal istoria, valorile comune cu maghiarul și germanul cu care a trăit. Ardelenismul presupune acceptarea celuilalt, pe când transilvanismul, sub masca de culturalism și dialog interetnic, i-o poziție de forță care se bazează pe cultivarea specificului etnic și atât.
— Wow, Jorj, da` ce te-ai aprins!
— Păi tu știi că ăștia, transilvaniștii, îmi zic: pe când și-o statuie a lui Gábor Bethlen, că Mihai Viteji tot avem?
* fragment din ORAȘUL imPOSIBIL, roman în curs de apariție.
