Advertisements

Soțul/soția de la serviciu

Atent la recentele rumori din zona culturală (Opera română, Teatrul maghiar) am început să scriu la modul general despre dramoletele de servici – pentru că am schimbat și eu multe joburi și este un subiect pe care-l abordez în următorul meu volum: Recuperatorul de iepuri (proză scurtă).

Timpul tot mai lung petrecut la job (depășind cele 8 ore legale de program) ca și împrumuturile din engleză au dus la apariția acestei expresii (și meserii) noi, respectiv soțul/soția de la serviciu. Poate și pentru că în engleză soție = housewife, adică soția de acasă, iar the work spouse are avantajul că se potrivește femeilor cât și bărbaților (se poate traduce atât soțul, cât și soția de la serviciu). Dar ce naiba se-ntâmplă prin birouri, de ajung oamenii să-și lase energia pe acolo, și ajung acasă storși (de prea multă muncă, desigur)?

wifePăi, în instituțiile de stat se stă mult pentru că se face politică nu doar la sfârșitul programului (așa cum se făcea prin anii 90) ci înainte, în timpul programului și după el – de unde a derivat și hashtag-ul #noapteacahotii. Așa au apărut tinerele talente promovate în politică, pentru că nu-i așa, și tinerii trebuie să se impună.

În multinaționale problema s-a pus mult mai simplu: totul a pornit de la micul decalaj de fus orar. Pentru că șefii din vest terminau jobul cu o oră mai devreme ca noi (și abia atunci își îndreptau atenția asupra filialelor mai puțin performante, chipurile), corporatiștii trebuiau să facă efortul ăsta, minor, de a mai stea o oră peste programul românilor obișnuiți: așa s-a ajuns ca orarul lor să nu mai fie 8-16 sau 8,30-16,30, ci 9-17, apoi 9-17,30 (1/2 de oră pentru pauza de masă în oraș) șamd.

Și uite-așa, din prea-multul timp petrecut aiurea la job, apare the work spouse. Totul începe ca o relație platonică cu unul din colegii de serviciu de sex opus, cu care împarți anumite sarcini: fie că este o persoană mai eficientă decât altele, care te ajută să rezolvi mai multe task-uri (fapt pentru care ajungi s-o apreciezi dpdv profesional), fie cineva pe care nu doar că te poți baza, dar observi că-ți ține partea – în multe privinţe această legătură devine o relaţie „în oglindă“ a unei căsnicii reale și în timp, ajunge să o substituie.

oiteCulmea este că de cele mai multe ori cei implicați nici nu realizează cât de departe au ajuns, sau cel puțin nu fără ajutor. Este suficient însă un telefon / o vizită a partenerului de acasă la serviciu, pentru ca o remarcă ulterioară a acestuia sau a colegilor să declanșeze o relație pe care cei implicați au cultivat-o intens, considerând-o însă până la acel moment un simplu „sprijin emoţional”.

Despre modul în care se concretizează aceste relații și cum pot fi păstrate în stadiul platonic, citiți mai multe pe cluj.social.

Advertisements

Lasă un răspuns