Advertisements

Cum scapă Timişoara de ruşine

Epidemia de coronavirus a generat decalarea calendarului capitalelor culturale din 2020 și 2021 cu unul sau doi ani. Comisia Europeană a prezentat Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene propunerea de amânare conform căreia, în 2022 vor exista trei capitale europene: Kaunas (Lituania), Esch sur Alzette (Luxemburg) și Novi Sad (Serbia), iar în 2023: Veszprem (Ungaria), Elefsina (Grecia) și Timișoara (România).

Până la urmă e ok că Timișoara scapă de rușinea scandalului în care era să intre în mandatul (prea)vechiului primar Robu, se decuplează de Novi Sad și merge în 2023 la pas cu Veszprem, dar cu atât mai mult regretăm ce moment a scăpat Clujul, și mai ales primarul populist Emil Boc, de a se fâțâi pe hartă timp de 5-6 ani cu un titlu de capitală europeană. 

Victoria categorică a lui Dominic Fritz (care s-a exprimat în campania electorală în favoarea amânării calendarului CEaC) asupra lui Nicolae Robu nu înseamnă nici pe departe doar o victorie politică, după cum remarca presa locală, și nici doar victoria unui om cu charismă asupra unuia încremenit în obsesii, fixații și isterii. După alegerea sa, apar schimbări de paradigmă în cadrul programului cultural “Lumini captivante”.

Un semn al schimbării de abordare al Asociației Timișoara 2021 – Capitală Europeană a Culturii este şi lansarea, împreună cu Asociația Simultan a apelului de proiecte artistice pentru programul cultural Lumini captivante. Proiectul Progres. Schimbări de paradigmă își propune o reflecție artistică asupra istoriei și patrimoniului industrial din Timișoara, a modului în care memoria unor locuri și comunități s-a transformat sau chiar dispărut. Mai multe detalii aici.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: