Advertisements

Puiu, TIFF-ul și neanderthalienii

Interesant cum radicalizează și interpretează un discurs presa locală clujeană care, altfel, ține tare sus coada obiectivității. Așa că nu prea e de mirare amploarea dezbaterii suscitate de un comentariu făcut la nervi, la o proiecţie în aer liber – vorbim de avanpremiera Malmkrog, și din care a ieșit discurs care s-ar fi vrut la fel de „liber”. Contextul e important, mai ales când judecăm, ca şi aici, un delict de opinie. 

Opinia este judecata pe care eu o pot formula la momentul X despre situația Y, ținând cont de circumstanțele Z. Oricare dintre aceste variabile se poate schimba modificându-mi și opinia. Tot așa cum cunoștințele mele despre X, Y sau Z se pot îmbogăți făcându-mă să-mi neg opiniile anterioare.

Revenind la conextul în care un artist şi-a exprimat opinia, vorbim de o remarcă despre tonul autorităţilor şi purtarea măştii de protecţie – care a fost şi o reacţie la insistenţele unui moderator și, probabil, și o inconştientă mişcare de PR care și-a atins involuntar ţinta. Regizorul Cristi Puiu venise la Cluj cu echipa ultimului său film, premiat la Berlin, și se afla încă „în filmul lui” – cum se zice; în/cu gândurile şi temerile sale.

Eram foarte supărat când am început să vorbesc la Cluj, ne-au ținut jumătate de ora până să intrăm și apoi domnul care mi-a spus la intrare să îmi pun masca, a repetat acest lucru și în fața publicului.

Deci omul a fost provocat, iar organizatorii au făcut (cel puțin din punctul său de vedere) exces de zel. Festivalul a fost anulat în primul val de SARS-Cov-2, când infecțiile nu săreau de două cifre, apoi reluat, în plin val II, cu trei cifre. TIFF-ul nu trebuia să se țină, dacă vorbim de un pericol real. Masca nu era obligatorie (încă) în spații deschise la Cluj, în acea seară, dar regulile de participare la festival o includeau, alături de păstrarea distanței.

Au fost mai mulți factori: masca, frigul, țânțarii, este complicat să te uiți la un film în aer liber în astfel de condiții. Am întrebat dacă pot să vorbesc fără mască, ne-am născut fără mască. Mi s-a răspuns că nu mi se permite să intru fără mască și am zis că plec, nu mai prezint filmul.

Practic s-au adunat mai mulți factori acolo: cinefilia participanților, care i-a făcut să lase la o parte prudența ca să asiste la o premieră de film (în aer liber) și excesul de zel al organizatorilor, care insistau cu toată mia și vreo câteva sute de cazuri la nivel național (din care 42 la Cluj azi) că aici totul e safe, măsurile se respectă, başca şi ceva pe deasupra. Păi da, căci participarea în sine la un festival de film în plină pandemie e semn de cinefilie, căci cine altcineva şi-ar risca sănătatea pentru un moft?

Dar dacă tot e pandemie şi tu la Cluj te dai civilizat, nu mai bine nu-l ţii, îl laşi on-line? Probabil că remarca regizorului (care era, clar, în filmul lui) ţintea spre aşa-zisa `civilizaţie` care nu înseamnă obedienţă, nu impune lipsa întrebărilor, nici a fi mereu de acord cu modul în care regulile îţi sunt livrate (sau impuse), explicate sau aplicate. Cam ăsta a fost tonul subtil al discuției, pentru cei ce au prins-o în context.

Sigur, unul sâcâit, a unui personaj necăjit că-și lansează filmul în asemenea condiții, dar care nu-i prea justifica reacția și nici linșajul pentru deviaționism de la monologul sectei Covid-1984. Aşa că da, dacă e de blamat un om sâcâit de îndemnul superior-responsabil al moderatorului, care punea în centrul evenimentului masca, şi nu filmul, liber la blamat, deşi regizorul cred că şi-a asumat poziţia.

Puiu e un Ipohondru cu I mare, deci omul respectă regulile, iar năduful vărsat nu avea legătură atât cu respectarea regulilor, ci cu atitudinea autorităţilor, exprimată şi prin răspunsul unui moderator care făcea exces de zel, şi a ţinut să sublinieze asta şi în faţa publicului, deşi existase o discuţie despre asta (tranşată ulterior) la intrare. Ce-a vrut să spună Puiu cu reacţia sa?

Nimic altceva decât ce `spusese` prin film, cred. Habar n-am, dar o să-ncerc, totuşi, deşi nu mi-au plăcut niciodată orele de română în care se discuta ce-a vrut să zică artistul. Probabil, ca orice artist, să traducă o stare de moment, una de confuzie şi nemulţumire. Nu era mai bine să-l întrebăm pe el? Înainte de linşajul public, şi de a-i face neanderthalieni pe susţinătorii săi?

 

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: