Advertisements

Din orașul transilvan

Spuneam aici că originalitatea și autenticitatea sunt marile calități ale provinciei, ignorate de majoritatea decidenților politici de aici. Că nu se știe de ce, dar ăștia preferă să se uite în gura celor mai mari ca ei, sorbindu-le vorbele, și așa se face că nimeni nu poate fi profet aici, în orașul său.

Deși la alegeri contează omul, nu partidul, puține orașe au vrut sau au știut să-și aleagă primari independenți. Este adevărat că nici legea electorală nu permite accesul facil pe buletinul de vot al unui candidat independent. Așa că pentru un candidat e mai simplu să se lase înregimentat politic, iar alegătorul consideră că acesta va beneficia de sprijinul partidului când se va duce să „cerșească” fonduri de la București.

Ne plac orașele din Ardeal, dar adevărul este că nu prea avem aici oameni care să știe administra prosperitatea. Majoritatea „managerilor” români sunt din categoria celor învățați să supraviețuiască în bălți călâi și-n ape tulburi. Orașele mijlocii traversează acum o perioadă de prosperitate relativă, care se simte și-n buzunarul funcționarului – căruia i s-a mărit salariul printr-o decizie administrativă.

Cât de conștienți sunt oare aceștia că este vorba de o perioadă limitată, în lipsa investițiilor, iar statul care a decis majorările trăiește „pe datorie”?

În lipsa unor linii de direcționare urbanistică, provincia își creează aici propriile periferii. La marginea Clujului a apărut suburbanizarea: este cazul Floreștiului, un sub-cartier al Mănășturului, cu un regim al construcțiilor mai permisiv, al Apahidei – unde au început să apară blocuri în preajma caselor și chiar a fabricilor și al comunei Baciu, cu blocuri ridicate pe dealuri.

Veșnicia s-a născut la sat… și a murit la oraș!

O abordare legislativă recentă este elocventă pentru modul absolut diferit în care se pune problema liniștii la oraș. Este vorba de noua Lege a zgomotului, care ține de  zgomotul permis într-o locuință comună (adică se vrea legiferarea zgomotului produs de fiecare locatar între cei 4 sau mai mulți pereți ai săi dintr-un bloc). Cât despre Legea 61/1991, adică aceea cu liniștea publică, nu-i pasă nimănui ce se întâmplă în spațiile publice – chiar dacă există instituții plătite pentru a verifica și respecta aplicarea Legii.

Anul trecut, în Cluj această lege a fost suspendată timp de 4 zile și 4 nopți. Când totuși se respectă (probabil abia după comiterea faptelor, fără nicio încercare de a preveni eludarea legii), totul se face într-o mare discreție. De exemplu, anul trecut D.S.P. Cluj a amendat organizatorii Untold, dar a ținut secret față de opinia publică.

Drept dovadă, iată mai jos o adresă D.S.P. Cluj (click pentru descărcare) către A.N.A.F. prin care prima cere executarea procesului verbal în care UNTOLD (cam vag identificat, fără a preciza adresa exactă etc) a fost amendat cu 5000 lei pentru depășirea limitelor de zgomot – descoperită de un colaborator: Executare-amendă-Untold

Advertisements

Lasă un răspuns