Advertisements

De ce ne plac orașele din Ardeal

…și cum a ajuns provincia să concureze tot mai serios, de câțiva ani, capitala? Topurile Storia nu sunt altceva decât niște autopercepții, adică niște subiectivisme complicate de cele 10 criterii care vor să facă ca treaba să pară oarecum științifică. De vină sunt, desigur, oamenii care participă la ele. Cel mai de trăit oraș din România, unde e liniște și curățenie peste medie, iese în 2018… Brașovul.

brasov0În general orașele din Ardeal (vezi și Clujul, Oradea sau Sibiul) sunt percepute de locuitorii lor ca având suficiente spații verzi și facilități cultural-sportive, conform studiului ”Orașe și Cartiere din România”. Totuși, putem observa că dintr-un punctaj maxim de 100, majoritatea orașelor se înghesuie între 55 și 65. Iar Braşovul, adică cel mai oraș de oraș, crema-cremelor, abia are 66,36 puncte la cele zece criterii listate, în vreme ce Clujul de 5 stele, aflat pe locul trei, are 62,87. Practic, oraşele României abia iau notă de trecere de la locuitorii lor, care pe cât sunt de optimiști în unele privințe (Clujul apare cu un cost general al vieții similar cu al Sibiului, ceea ce nu are cum să fie adevărat), pe atât de cârcotași sunt în altele (Clujul și Bucureștiul nu apar în top 3 al orașelor cu cele mai bune facilități educaționale).

Locuitorii centrelor universitare mari par cei mai nemulţumiţi de cum evoluează orașele lor: nu le place aglomerația și faptul că nu mai este așa curat aerul (din cauza lucrărilor de construcții și a mașinilor), și nici cealaltă față a orașului dinamic: o fi, dar nu mai e linişte. Aceștia sunt mai plimbaţi prin ţări străine (că nu degeaba au aeroport) și compară Clujul sau Sibiul cu Budapesta sau Viena. Asta pentru că orașele lor nu se mai lasă contemplate? Pentru că într-un fel se vede orașul când alergi prin el cu treabă, și altfel când îl survolezi de undeva de pe culmi.

bra1Chiar dacă domină aceste topuri ale autopercepției locuitorilor, ele fac rocada când vine vorba de criterii, datorită mixului de locuitori cu aşteptări şi percepţii diferite. Cei mai încântați de „noile” orașe sunt tocmai noii-veniți care, furați de peisaj, își compară localitatea unde au viză de flotant cu plictiseala celei (mai mici) din buletin, de unde au plecat să studieze, în speranța că vor găsiri un mediu și un loc de muncă mai bun. Setați fiind pe „mai mult și mai bine”, aceștia văd doar avantajele, trecând cu vederea inconvenientele: statul în chirie, timpul pierdut în trafic, etc. Aflați pe locul 17 la general în acest top (imediat după… Baia Mare!), majoritatea bucureștenilor par să considere că trăiesc într-un oraș mizerabil fiind nemulțumiți de o groază de lucruri și evenimente din jurul lor: cu toate că au cele mai multe malluri, teatre și cinematografe, ei consideră că n-au nici destule magazine, nici suficiente parcuri (locul 7).

Stau, totuși, puțin mai bine ca Drobeta Turnu-Severin (sic!). Factorul ascuns al acestor derutante percepții este ceasul intern al fiecărui respondent. Cea mai de preț resursă a noastră, timpul, este încă disponibilă în orașele de provincie. Aici nu trebuie să faci ore dintr-un capăt într-altul al orașului (asta dacă nu locuiești în Florești). Nu alergi chiar cu limba scoasă după locuri de parcare (dar trebuie să caști ochii). Și în general, ai mai mult timp pentru tine, pentru familie, hobby-uri sau odihnă.

Advertisements

Lasă un răspuns