Advertisements

Presa ca falsă putere

Știți vorba cu cei patru apostoli care sunt trei, Luca şi Matei. Ei bine bine, aşa e şi cu presa ca a IV-a putere în stat: într-un stat democratic, puterile reale sunt doar două: executivul şi legislativul. Şi asta pentru că doar ele emană de la electorat, sunt alese periodic de către oameni, iar într-o democraţie reală, există un singur deţinător al puterii, şi acela este, carevasăzică, boborul – cel care o poate şi delega, la putere mă refer. O dată la 4 ani suntem chemaţi la urne să ne alegem reprezentanţii locali (primarii şi micul lor parlament, consiliile locale) şi cei naţionali (preşedintele şi parlamentul), dar nu-mi amintesc să fi ales vreun jude, ori vreun avocat. Până și Avocatul poporului este numit de Parlament!

Asta pentru că justiţia nu este o putere în stat, ci o autoritate. Aşa că expresia justiţia, a treia putere în stat nu e decât o figură de stil, sau cel mult o neînţelegere, când nu e intenţionată. Justițiarii sunt asemeni revoluționarilor: vor să răstoarne situația de fapt și de drept. V-ați întrebat de ce nu are justiţia delegarea poporului? Se pare că e ceva cu intenţie aici, pentru a nu avea drept rezultat teoretic o „guvernare a judecătorilor” și, practic, pentru a nu deprofesionaliza o categorie în care schimbările s-ar ține lanț dacă membrii săi ar fi numiți politic.

Oricum, vedem ce se întâmplă la Curtea Constituțională: revenind, această forțare și confuzie de termeni între putere și autoritate are loc și în cadrul presei, prin încercarea de instituționalizare a mass-media și de transformare a acesteia într-o „putere” civică. Sub pretextul că democrația necesită o sferă publică bine informată, în care să poată fi exprimate mai multe puncte de vedere, avem o presă liberă, care are „căderea” de a contesta puterea actuală, de a semnala abuzurile acesteia şi abaterile de la principiile democratice. La fel ca Justiţia, sigur că şi Presa s-ar vrea o „putere” a Statului, dar nu este nici măcar o „autoritate” a sa.

După cum aţi putut observa în ultimii ani, presa este, din păcate, cam a patra roată la căruţă, după la fel de discutabila „putere” care ar fi Justiţia – aceasta fiind totuşi o autoritate recunoscută. Cam aste e imaginea reală pe care v-o supun atenției: Statul nu ca vehicul 4×4. Statul democratic are doar două roți tractoare, două puteri reale, pe față: Executivul și Legislativul. Pe puntea spate, alte două roți necesare pentru stabilitatea construcției, dar neinvestite cu vreo „putere”: autoritatea care e Justiția și falsa autoritate care se vrea Presa. Iată o analiză preluată de pe situl UZPR, și semnată de Conf. univ. N. GRIGORIE LĂCRIŢA:  „o ştire corectă, transmisă prin mass-media, ne poate ajuta să luăm decizii corecte și rapide, pentru ziua respectivă, pentru mai multe zile și chiar pe termen mediu și/sau lung.

Exemple: Dacă dimineaţa, înainte de a pleca de acasă, aflu de la ştirile meteo că plouă, atunci (automat) îmi iau umbrela (fără să mă mai uit cum este vremea afară). Dacă mass-media anunţă că preţul imobilelor se va prăbuşi, nu mă mai grăbesc să cumpăr o clădire sau un teren. Când avem ştiri care privesc interesele, comportamentele, acţiunile, situaţiile personale și/sau familiare ale milioane de persoane fizice și/sau juridice ce decurg din aplicare unui (nou) act normativ, aşteptat cu „sufletul la gură”, este strict necesar ca, după publicarea acestuia în Monitorul Oficial, să se facă trimitere la ele.

Să fie indicate precis și să se discute despre ele în strictă conformitate cu prevederile lor, inclusiv cu prezentarea articolelor esenţiale din acesta. În cazul în care unele prevederi legale sunt de strictă specialitate și interpretare, este de preferat fie prezentarea lor fără comentarii, fie să se apeleze la specialişti (autentici) care să le explice, să le comenteze. Nu puţine sunt și trusturile de presă care, sub masca unei false democraţii, promovează în realitate mediacrația, pe care eu o înţeleg ca fiind puterea exercitată în mass-media de trusturile de presă aflate în slujba unor grupuri nelegitime de interese.

Pentru a deveni credibilă, apreciată și respectată, mass-media trebuie să-și schimbe radical comportamentul, să pună în centrul activităţii sale informarea corectă a populaţiei și prezentarea de ştiri de utilitate publică. După criza sanitară și economică din 2020 (care se poate întinde pe perioade mai mari), nimic nu va mai fi ca mai înainte, nici chiar în mass-media. Totuşi, nu trebuie uitată și una dintre cerinţele esenţiale pe care trebuie să o îndeplinească o ştire „de succes”: o ştire trebuie să fie asemenea unei fuste mini purtată de o femeie frumoasă. Destul de lungă pentru a acoperi subiectul, dar destul de scurtă ca să fie interesantă.”

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: