Advertisements

Cine face știrile locale?

Urmărind premiile APPC din 2018, se face presă de top la trei publicații clujene: Pressone, Actual de Cluj și Revista Sinteza. În rest, câteva duzini de situri concurează în cursa pentru click-ul cititorului local: Ziua de Cluj personalizează comunicate de presă luate de pe situl Realitatea, Ziar de Cluj practică un soi de jurnalism de opinie, iar Monitorul și Făclia sunt doar o amintire a ce era cândva presa tipărită.

Am enumerat doar cele mai cunoscute șapte publicații, la altele situația stă și mai prost, majoritatea neavând nici măcar redacții. Restul până la două trei duzini sunt situri pe care „proprietarii” lor se chinuie să le mențină online și pe care le citiți probabil ocazional. Ele aproape nu există, adică sunt foarte departe, chiar și în topul clickbait.

Cele șapte enumerate mai sus au reușit să dea în sondaje un singur jurnalist cunoscut de publicul clujean, cel puțin așa arăta un studiu IRES de la finalul anului 2017.

Asta înseamnă fie că avem o presă locală de slabă calitate, fie un public cititor firav, sau cu pretenții scăzute. E bine că sunt multe, sau e rău că sunt prea mici și prea multe? Un paradox al presei scrise afirma (înainte de criză) că un oraș c-un singur ziar e un oraș de hârtie. Cum s-a ajuns aici? Întâi, pentru că, în România, scrisul este prost plătit. Una dintre cauze este internetul, iar a doua, piața liberă – adică raportul cerere-ofertă.

Internetul a adus cu sine atât agregatoarele de știri, care nu fac altceva decât să centralizeze, cât despre piața liberă, se pare că în România oferta depăşeşte cu mult cererea. Adică, aproape sigur sunt mai mulţi inși care scriu decât care citesc. Ca debușee ale acestei situații, mai funcționau până acum ceva vreme următoarele variante: scrisul la comandă și presa locală.

porciUltima avea piața ei, pentru că omul e mai interesat de cățelul clujean (de dinapoia unui gard de pe o stradă din Turda) care a lătrat la o pisică ce trecea pe acolo, decât de știrile naționale. Sau de un porc traversând un bulevard din Cluj. Numai că și patriotismul local are limitele sale, iar știrile de acest tip rareori trec de nivelul unei bârfe de cartier. Întrebarea la nivel local este: cine face știrea?

Pentru că dincolo de comunicatele de presă, apar manipulări – vezi cazul accidentului dintre Gilău și Florești, al cărui șofer era dat ca „drogat” în testările preliminare de la Urgențe, pentru ca raportul toxicologic de la IML să apară curat ca lacrima. Adevărul este că știrile au ajuns un fel de joc de-a hoțul și vardiștii: instituțiile încearcă să păstreze cât mai mult „mister” asupra vieții publice (chiar și acolo unde nu ar fi cazul), forțând jurnalistul să caute știrea printre rânduri.

Ca un exemplu, vedeta finalului de an 2018 în media este Capital, după cum arată paginademedia.ro. Situl capital.ro a crescut de 14 ori după ce a adus un redactor-șef de la bugetul.ro și ȘtiripeSurse. Jurnalista Anca Andrei a declarat pentru sursa citată că „s-a renunțat la limbajul foarte tehnic în favoarea unuia mai abordabil”.

De fapt, situl a virat de la ce era înainte o publicație de specialitate, spre una de actualitate – cu știri generaliste – făcând schimbări de conținut și, mai ales, de titrare. De ce s-a ajuns aici, iar o publicație generalistă – cu titluri senzaționale – are de peste 10 ori mai mulți cititori? Pentru că asta vrea publicul cititor, iar presa nu-și mai permite nici să-l educe, nici să-l formeze. Nu mai are timp, pentru că e pe cale de dispariție.

Ăsta e the next level, ceea ce urmează după știrile gratuite: trecerea la un alt nivel de „informare”. Pentru că omul nu mai dă click decât pe titlurile sau știrile emise de „brandurile” cu care este dinainte de acord. Dacă intră și altundeva, din greșeală, se comportă ca un consumator nemulțumit. Iar presa de biznis vrea să-și țină consumatorul mulțumit.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: