Advertisements

Clujul, poluarea și SARS-CoV-2

La câtă populație s-a întors din Italia sau Spania, România încă stă bine. Meanwhile, in Cluj, the smart city – nimic nou. În debutul pandemiei se mai ardeau încă deşeuri din Italia. Nici măcar nu te aștepți să vezi pe undeva tunele de curăţare cu aburi, ca-n filme, sau măcar aparate tip atomizor, generatoare de stropi și ceață rece, de parcă astea ar fi cine știe ce SF. Probabil vor fi ajunge, precum centura metropolitană, când n-o să mai aibă cine le folosi.

Administrativ vorbind, putere de anticipare zero, la fel și cea de reacţie (dar, ți se spune, cine să prevadă o pandemie?). Spiritul civic, amuțit aproape în totalitate, sau redus la vagi variante online. Azi, demisia ministrului Sănătăţii. Guvernanţii încep să plătească preţul nepriceperii lor, aflată la originea penuriei de echipamente de protecţie şi kituri de testare. Ce să mai vorbim de aparatura de ventilatie salvatoare? Încercări timide de a porni producţia de măscuţe de unică folosinţă sau viziere.

Nimic despre măşti la standarde medicale, fpp1, fpp2 sau n95. Să se apropie ora sau momentul adevărului? Greu de spus, observând noile obiceiuri pe timp de pandemie: italienii închiriază câini, să aibă motiv să iasă mai des (stupida corectitudine politică – încă mai ţine?); la unguri au crescut vânzările de arme; se epuizează şi stocurile de prezervative din farmacii, că doar cine vrea să facă acum copii? Chit că instinctul de conservare al speciei ar fi: dimpotrivă, acum e momentul! Brave New World.

Vezi câte-un articol cretin despre economia Suediei, cu câte procente va scădea şi alte elucubraţii. A-ha, asta e marea problemă, nu că ar putea dispărea între 4 și 8% din populația Suediei, după mortalitatea de până acum a corona-virusului. Plus că nu se știe dacă nu va suferi o mutație într-un nefericit interval de temperaturi. Nicio idee despre cascada de crize ce vor fi declanşate de aceasta pandemie; între ele, criza economica nu va reprezenta decât o dimensiune.

Tot ce poţi spera e că undeva prin toamnă-iarnă, dacă pandemia va intra în istorie, motoarele alea economice se vor tura din nou, la fel de puternic ca-nainte să fi fost gripate (sic!). Modelele economice vor fi însă cu totul altele; cu toate astea, oamenii încă mai trebuie să creadă în ceva. Peste nouă luni am putea avea o creștere demografică și, în acelaşi răstimp de nouă luni, o sărăcire din ce în ce mai accentuată. Cum va arăta Europa peste o lună, peste două, peste nouă?

Nu știe nimeni: Nostradamus e mut, experții fac doar estimări, iar politicienii scenarii. Se va vedea abia în timp cât de bună au fost măsurile de carantină pe model chinezesc, şi încercarea de a-i salva pe toți, cu prețul de a distruge orice altceva. Viața cu V e tot ce mai contează acum.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: