Advertisements

Stăpânirea pandemiei, o problemă de reţea

Pentru noi toţi urmează două luni grele. Ne confruntăm, pe lângă pandemie, cu o infodemie (de la “infodemic”, în engleză), o abundență de știri mai mult sau mai puțin exacte, complete sau cu adevărat de ajutor pentru oameni. Dezvoltarea rețelelor sociale a creat un context în care circulația informației concurează circulația reală a virusului SARS-CoV-2. Ca să înţelegem ce se va întâmpla şi de ce este necesar să respectăm măsurile de distanţare socială, iată câteva idei din postarea cercetătorului născut în România, Albert – Lászlò Barabási, *(foto jos, cu ochelari) profesor la Northeastern University Boston, cunoscut pentru cercetarile sale in teoria reţelelor:

Ştiam ce se va întâmpla, deoarece la Network Science Institute, acolo unde lucrez, colegii mei reuşesc de ani de zile, cu ajutorul teoriei reţelelor, să prezică cu exactitate răspândirea virusurilor de acum.

E inevitabil să închidem lumea timp de două luni. Nu pentru mine aş face asta, ci pentru mama mea. În laborator ştim încă din februarie că lumea se va opri la mijlocul lunii martie. Pentru cunoscătorii limbii maghiare, postarea originală de pe pagina de facebook a cercetătorului, aici. O traducere în engleză este disponibilă mai sus, pe pagina sa de facebook. Vă recomand s-o citiţi în întregime.

Pe mine unul, m-a lămurit că, dacă lupta cu virusul este o problemă a sistemului imunitar a fiecăruia, antrenând şi psihicul nostru în lupta cu una din cele mai mari frici ale omului (frica de boală, la care se adaugă ipohondria bărbaţilor români), pentru a prezice şi a controla, în cele din urmă, răspândirea ei, e nevoie să ne adaptăm la metodologia şi gândirea reţelelor.

Tot ce putem face acum este să încetinim răspândirea bolii. Dacă fiecare din noi face tot posibilul pentru a nu se contamina şi a răspândi virusul, vom putea reduce din povara asupra sistemului sanitar. Şi dr. Raul C. Mureșan, directorul Departamentului de Neuroștiințe Experimentale și Teoretice din cadrul Transylvanian Institute of Neuroscience, explică pentru europalibera.org fenomenul:

Dacă virusul ajunge până la noi este din cauza faptului că un lanț de oameni l-au purtat și l-au dat mai departe.

„În rețelele puternic conectate, în special în cele în care există conexiuni de medie și lungă distanță (adică nu doar din vecin în vecin, ci oameni care se întâlnesc cu oameni din diverse comunități sau care călătoresc), informația se propagă cu mare repeziciune. La fel se întâmplă, din păcate, și cu infecțiile virale. Motivul este că o persoană infectată transmite virusul unui număr de alte persoane, care la rândul lor transmit infecția unui număr de persoane sănătoase.

Să spunem că există o familie cu 5 membri, iar unul sosește acasă infectat. Inițial o parte, să zicem 3 alți membri ai familiei. contractează infecția. Dacă familia este în izolare, cei infectați nu pot transmite mai departe decât singurului membru al familiei rămas sănătos. Așadar, infecția rămâne și ea izolată în acea familie. Dacă însă membrii familiei se întâlnesc cu membrii altor familii, care sunt sănătoși, fiecare va infecta la rândul său 2-3 alte persoane, care vor infecta fiecare 2-3 persoane și așa mai departe.

Lanțul se propagă, iar la nivelul unei comunități, unde circulația nu este restricționată, numărul de persoane infectate crește exponențial. Practic, în fiecare zi, numărul de cazuri este egal cu numărul de cazuri din ziua anterioară înmulțit cu o constantă. La ora la care vorbim, constanta calculată pe evoluția numărului de cazuri diagnosticate din România este între 1.2-1.4, adică numărul de cazuri diagnosticate se dublează, la aproximativ 3 zile.

Rețeta pentru oprirea răspândirii este relativ simplă: cheia este izolarea individuală și cel puțin a primului sau chiar al celui de-al doilea nivel de oameni care au virusul.

Dacă o persoană infectată rămâne izolată în acea familie sau grup de persoane, numărul de persoane pe care virusul le poate infecta se epuizează relativ repede. Prin izolarea focarelor, adică a zonelor unde apar infecțiile, trendul de creștere al numărului de cazuri trece progresiv de la exponențial la liniar (în loc să se multiplice cazurile de la o zi la alta, se adaugă un număr constant la cele existente), iar în final sub-liniar (numărul de cazuri noi scade de la o zi la alta până când ajunge la zero).

Când virusul se răspândește în comunitate, singura strategie eficientă e izolarea totală, așa cum vedem în Italia. Motivul este că nu știi pe cine să izolezi, nu știi cine este infectat, deci singura soluție este să îi izolezi pe toți. Aici intervine un alt concept matematic relevant, și anume ceea ce în știința rețelelor se numește „small-world property”.

Stanley Milgram a arătat în anii ’60 că de la oricare persoană din SUA la oricare alta din lume, în acest moment, se poate ajunge în medie prin 6 conexiuni, proprietate denumită mai târziu „six degrees of separation”. Așadar, distanța reală între oricare două persoane, dacă parcurgem rețeaua de cunoștințe, este foarte mică. Acest aspect este critic în epidemii, unde un virus poate ajunge la fel de repede de la o persoană la oricare alta dacă are o rată de transmisie ridicată.

În faimosul lor articol din 1998, publicat de Duncan Watts și Steven Strogatz în revista Nature, aceștia au arătat că într-o rețea conectată local (adică exclusiv cu vecinii), unde informația se poate propaga doar lent, din aproape în aproape, distanța între oricare două noduri scade dramatic dacă se adaugă un număr foarte mic (maxim 5) de conexiuni de medie/lungă distanță.

Cum se traduce acest lucru? Dacă să zicem izolezi un bloc de locuințe sau un grup de comunități în așa fel încât să poată comunica doar cu vecinii, existența unei infecții poate fi depistată la timp, pentru că se poate propaga doar din aproape în aproape, iar acest lucru durează.

Dacă însă permiți chiar și un număr foarte mic de schimburi la întâmplare între aceste locuințe / comunități, atunci numărul de infecții crește mult mai repede, incontrolabil. Cu alte cuvinte, numărul de infecții din sistem explodează. Știința rețelelor prezice așadar că atunci când virusul se transmite deja în comunitate, devine aproape imposibil să îl oprești. Iar singura măsură eficientă e izolarea totală, cu deplasări extrem de reduse și foarte bine controlate. A fost rețeta de succes a Chinei în lupta cu acest virus.”

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: