Advertisements

Oraşul imobiliarelor

Se pare că în Cluj, fost Kolozsvár, Cloisânburg, zis şi Napoca, mai toată lumea se ocupă cu afaceri imobiliare. Preşedintele consiliului judeţean Cluj vine la birou doar din plăcere, din moment ce, după program, şi-a construit împreună cu fratele său un mic building (de doar 13 etaje) fix în centrul marelui Oraş de pe Someşul Mic, la nr. 9 pe strada Ploieşti. Și despre finul său, primarul Emil Boc, se spune că ar avea investiții în oraș, cum ar fi un SPA de pe Canalul Morii, iar mai nou se pare că șeful DIICOT Cluj, Florin Mornăilă, ar vrea să cocheteze cu imobiliarele, după cum anunță Gazeta de Cluj.

Împreună cu familia de medici Silaghi, familia de magistrați Mornăila solicită de la Consiliul Local Cluj autorizarea unui proiect imobiliar, respectivi ridicarea unui nou etaj la o clădire din centrul Metropolei. Potrivit propagandei autorităților, marele Oraș atrage ca un magnet locuitorii micilor localități din cel mai furat judeţ al provinciei, veniţi aici cu visele-n geamantane – pe care și le așează frumos pe rafturile puse la dispoziție cu generozitate de bugetarii de lux. Dar se pare că afacerile imobiliare n-au aici nici miros, nici culoare politică.

Dacă în alte țări din Europa civilizată un astfel de comportament al persoanelor publice ar fi greu de acceptat, marele Oraș uimește pe toată lumea traversând, aidoma unui tren accelerat, toate etapele crizei sanitare în care micile orășele de provincie s-au blocat, împreună cu celelalte 100 din Țărișoara românească. Metropola de azi a Ardealului refuză orice comparație, ocolind anostul termen „dezvoltare”, căreia îi sare etapele, căci cine nu sare…

Faptul că marele Oraș încearcă să scape tiparelor româneşti nu se datorează vatmanilor cu apucături fanariote, cât locuitorilor săi – care constituie, de fapt, principala sa comoară; nu conducerea administrativă, nici arhitectura Orașului, ci cosmopolitul său cetățean, aproape european. Despre locuitorii Metropolei se spunea că ar fii miticii Ardealului, și „mitic” nu cred că e vreo referinţă la mitologie. Aici majoritatea oamenilor încearcă să fie doar ceea ce sunt, în timp ce prin alte târguri sau sate de pe la periferie, localnicii sunt cam bipolari – adică fiecare mai e şi altcineva.

Spre exemplificare, ajunge doar să reluăm exemplele amintite mai sus: preşedinte de Consiliu judeţean şi dezvoltator imobiliar, primar și cosaș, organizator de evenimente, magistrat și investitor. Nu mai vorbim de polițiști și patroni de saloane de frumusețe, plus că azi-mâine te poți aștepta ca în spatele vreunui ghișeu public să se vândă asigurări, în timp ce speri ca la salonul de frumusețe ceara epilatoare și celelalte ingrediente să fie cât de cât bine alese de cei care dau iama printre şoferiţe – desigur, să le și amendeze. 

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: