Advertisements

Orașele Transilvaniei…

…și influențele lor.

Orașele sunt adunături forțate de oameni. Pornind de la vechile cetăți, care-i adăposteau înapoia zidurilor clădite cu voie de la principi (pentru că Transilvania a fost un principat) sau de la regi (pentru că pe teritoriul său hărțile nu erau delimitate, suprapunându-se mai multe centre de putere) pe cei care le clădiseră în jurul cimitirelor și până la orașul de azi, care atrage forța de muncă dimprejur…

Toate orașele sunt construcții artificiale. E ciudat s-auzi că oamenii-și iubesc orașul – chiar dacă nu e ca și cum îi place unui câine cușca ori lanțul. Cred totuși că e puțină ipocrizie aici, și multă autosugestie. Oamenilor (mai ales celor trăitori în aglomerație) le plac de fapt casele, aceste oaze de liniște ridicate cu efort și plătite, bineînțeles, cu sume exorbitante – adeseori mai mult decât fac. Le este familiară apoi strada și extrapolând, le place orașul pe care-l locuiesc – deși acesta înseamnă tot mai multă poluare, mercantilism, și în general o scădere a calității vieții. Spiritul civic, însă, este tot mai rar.

De ce acest fenomen?

Ne place exact ce-ar trebui să nu ne placă și ne comportăm în sens contrar aspirațiilor noastre pentru că ne-am obișnuit să ne mințim și să fim mințiți. Credem că e de-ajuns să ne înconjurăm de un gard frumos vopsit ca să fim buni cetățeni și că-i suficient că am fost la vot și ne-am uitat la TV ca să aflăm cu cine votăm.

Problema este, în ultimul caz, cui aparține discursul public – sau cui lăsăm să-i aparțină: celor care au acces la liste. Pentru că în România s-a trecut de la dosare de cadre la liste de partid, nu fără legătură între ele (secretarii generali, cei care „țin” dosarele de cadre ale partidelor, sunt cei care fac și listele). Nu mai avem partidul unic, ci vreo 3-4 partide unice, copii aproape identice (structural) ale aceluia.

Revenind la influențe…

Spuneam că orașele sunt (la origine) adunături forțate de oameni, construcții artificiale. E un punct de vedere, nu foarte cuprinzător, pe care-l voi folosi pentru a pune câteva etichete orașelor ardelene. Pentru că influențele sunt importante, mai ales în recuperarea istoriei noastre – ca să nu mai putem fi mințiți atât de ușor. Să-ncepem azi cu:

Alba – oraș italian în uniformă austriacă

Numită de-a lungul timpului fie Bălgrad, Gyulafehérvár sau Weissenburg (după culoarea zidurilor cetății sale medievale), fie KárolyfehérvárKarlsburg sau Keist după principii săi ocrotitori (în cazul său particular era vorba de Carol al VI-lea al Sfântului Imperiu Roman – tatăl Mariei Tereza), actuala Albă Iulie a fost prima capitală a principatului Transilvaniei. Până la majoratul primului său principe (Ioan Sigismund Zápolya), frâiele administrative au fost în mâinile mamei sale (Regina Isabella) și ale episcopului-guvernator Martinuzzi.

Regina Isabella era fiica Bonei Sforza, astfel că la curtea sa au trăit mulți italieni. În capitala principatului exista chiar o stradă a italienilor iar în actuala reședință de județ funcționează un consulat italian. Astfel că-i putem pune Albei eticheta de oraș italian – transformat de austrieci în cazarmă militară. Dar tocmai clădirile istorice construite de arhitecții italieni trebuie să inspirat cătanele imperiale la ridicarea porților monumentale, după extinderea vechii cetăți (dărâmându-i parte din ziduri, spre bucuria românilor care și-au făcut case cu piatra din dărâmături).

Din păcate aerul medieval s-a pierdut, actuala administrație locală alegând să renoveze cazarma austriacă în locul orășelului medieval – care coexistau în același perimetru. Fostul Palat al principilor Transilvaniei (mândria orașului la începutul Renașterii transilvane) este precum autostrada A3 – încă în fază de proiect, și va fi tot mai fazat (acesta este noul termen din limbajul de fag european ce desemnează amânarea indefinită sau împărțirea unei lucrări în etape infinitezimale).

Folclorul sau argoul local spune că actualul oraș este o amestecătură de ciobani și de mocani – de italieni nu-și mai prea amintește nimeni, chiar dacă și-au lăsat amprenta asupra celor mai frumoase clădiri din oraș. Urmează (duminică și luni):

Clujul – oraș liber maghiar

Sibiul – cetatea sașilor

Advertisements

Lasă un răspuns