Advertisements

Oameni și oameni

Sunt oameni și oameni. Majoritatea se uită la tine lipsiți de expresie când le vorbești. Te uiți înapoi la ei și nu știi ce  sau dacă înțeleg, când dai de-o privire dintr-asta goală, seacă: nu-ți transmite nimic. Mai sunt oameni cu ochi ce te pătrund până nu mai știi de tine. Te fixează în timp ce te ascultă de îți cam… uiți vorbele. Devii sfios și-ți vine să te oprești, să-ți ascunzi interiorul pe care ei par să ți-l vadă, tot, dintr-o singură privire.

beforeMai sunt și oameni în privirea cărora te simți ca acasă. Acolo, în ochii lor găsești liniște, cald și bine. E confortabil să vorbești cu oameni care știu să te privească când ai ceva de spus. Sau de tăcut. Ne plac oamenii care știu cum și când să ne privească și, la momentul potrivit, să ne încurajeze sau să ne răspundă. Ai observat că prezența unui om frumos, bun sau cald, simplul fapt că te privește, ori că tu te oglindești în ochii săi – oricare lovedintre astea – te fac să te simți, și tu, mai frumos, mai bun și mai cald?

Că discuțiile cu cei inteligenți te fac să te simți ceva mai deștept, și să auzi cum încep să ți se învârtă (și ție) rotițele? Sunt oameni zgârciți și la vorbă, și la privire, dar care uneori – rar de tot – când îți vorbesc, spun esențialul. Și mai sunt oameni care vorbesc mult și frumos, dar degeaba: vorbele lor trec pe lângă tine fără să te atingă în vreun fel. De vină sunt probabil subiectele pe care le abordează, cu miză mică.

Cum spunea cineva zilele trecute despre bloggeri: sunt oameni care pot scrie ceva interesant doar atunci când e vorba despre ei, în rest, te cam lasă rece… Și câtă vreme poți asculta pe cineva care vorbește doar despre el? Mai sunt oameni cu care poți face o treabă și oameni auto-suficienți. Oameni pentru care contează mai mult ce-ai zis sau ce (cred ei că) ai făcut sau nu într-un context sau altul, nu ce ai făcut sau ai putea face împreună cu ei.

Spunea cineva că noi, românii, n-avem „glanda” asta a asocierii. Ne putem coaliza doar împotriva a ceva sau cuiva, nu pentru. Sigur că există și oameni cu inițiative șchioape, dar cu o glagorie ce aruncă orice demers în derizoriu, din habarnism sau la comandă, dar asta nu înseamnă că ar și trebui să ne retragem imediat ce nu ne place ceva sau de cineva. Poate că adevărata măsură a lucrurilor o dă cât de repede renunțăm la ceva sau cât ne încăpățânăm să luptăm pentru o cauză sau alta.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: