Advertisements

O voce de peste Dunăre

Pare absolut inutil să-ncerci să-ți păstrezi o voce în oceanul de mieunături. 70% din presa de azi se rezumă la a comenta ce a zis unul sau altul, în timp restul de 29% relatează ce a făcut unul sau altul și dă comunicate de presă. Cu greu extragi 1% articole cu informații utile și comentarii pertinente. Infodemia generată de tipul nou de virus SARS a fost un bun exemplu.

Bulgarul Ivan Krastev scrie despre paradoxurile pandemiei: întâi, coronaV scoate la iveală laturile întunecate ale globalizării; concomitent însă, ne face mai conștienți că trăim într-o lume a comparațiilor globale. Până acum, asta era valabil și la noi: românii mai umblați își comparau orașele ce se întâmplă în țara lor, ce face guvernul, cu ce se întâmplă în țările din vest – asta în timp ce naționaliștii clujeni comparau Clujul cu sudul țării.

Dar chiar în momentul în care s-au închis ușile și a început marea distanțare socială a avut loc un soi de (cam dirijată?) „deschidere a spiritului” înspre lumea întreagă și știrile despre cum e afectată de noul corona-virus. Omul global s-a născut cam pe-acum, și nu în satul global, cum se credea, ci în orașul globalizat. Satul e încă simbolul rezistenţei, metropola este avanpostul globalizării.

Poate urma regionalizarea și o oarecare deglobalizare dar, susține politologul bulgar, majoritatea statelor europene – chiar și cele mari, ca Germania și Franța – sunt prea mici pentru a putea practica protecționismul economic.  Pandemiile, migraţia, schimbările climatice şi noile tehnologii vor marca mai mult imaginarul politic al secolului 21 decât memoria ultimei conflagraţii mondiale, consideră Ivan Krastev.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: