Advertisements

Minciuni urbane 2018, ascunse printre cifre

Populația României mari era, în perioada interbelică, de 18 milioane locuitori, din care doar 20% trăiau în mediul urban, restul de 80% dintre având domiciliul (pe care nu-l schimbau așa ușor ca azi) în mediul rural. Mobilitatea populației era redusă, iar orașele, greu accesibile. Bucureștiul avea la 1930 o populație de 600.000 de persoane, Clujul, Iașiul și Galațiul aproximativ 100.000, iar Timișoara 91.000.

Tot județul Cluj (numit, până la 1925, Cojocna/Kolozs) avea, la 1930, abia 335.000 locuitori, iar gradul de urbanizare era de 33%, peste media națională, dat de faptul că 47% din orășenii Clujului erau de naționalitate maghiară. În 1948, după război, Romania înregistra o scădere cu 13,5% a populației, ajungând la dor 15,87 milioane locuitori, dintre care 12,1 milioane (76,6%) locuiau în mediul rural, iar 3,7 milioane (23,4%) în urban. Cu toată industrializarea și urbanizarea forțată de după 1965, cifra de 12 milioane de persoane din rural înregistrează doar o scădere ușoară.

Urbanizare

La Recensământul din martie 1966, România număra 19,1 milioane de locuitori, iar Capitala 1.37 milioane. Populația de la sate începea să scadă – 11,8 milioane -, iar cea urbană să crească la 7,3 milioane de persoane. Urbanul și ruralul mergeau în paralel, agricultura de subzistență și gospodăriile de la țară susținând o economie urbană, a cartierelor muncitorești, încă precară.

Adevărata urbanizare are loc abia după 1989, când satele se depopulează sub efectul migrațiilor. Cei de la țară pleacă la muncă peste hotare, sau în cel mai bun caz, la oraș. La Recensământul din martie 2002, populația României înregistrează prima scădere, după mai mult de jumătate de secol – 21,68 milioane. Numărul persoanelor din București ajunge la 1,92 milioane, în comune mai sunt 10,25 milioane (47,28%), iar în orașe 11,44 milioane.

Gradul de urbanizare de 53% avea să crească. Rezultatele Recensământului din octombrie 2011 au fost cele mai contestate din istorie, datorită referendumului de demitere a președintelui Traian Băsescu, care a avut loc în 2012. Populația României număra 20,12 milioane, dintre care 1,88 trăiau în Capitală. Populația din mediul rural atinge recordul negativ – 9,26 milioane, iar cea din urban ajunge la cel mai scăzut nivel de după `89 – 10,86 milioane de persoane.

Suburbanizare

Am făcut acest arc peste timp pentru a sublinia că, în mod suspect, cifrele nu arată cine știe ce schimbări, mai ales în ultimii 15-20 de ani. În procente, toată lumea este de acord că populația îmbătrânește și că suntem pe locul 2 la migraţie, după Siria. Că declinul demografic se accentuează, ba se vorbește chiar că cele 4-5 milioane de lucrători în străinătate sunt de fapt vreo 7 milioane, dar cifrele totale nu scad. În mod normal, dacă în orașe trăiesc azi 12,5 milioane de români, la țară n-au cum să fie mai mult de 5 – 6 milioane. Că acolo nu există o evidență a populației, că oamenii pleacă primăvara la lucru în străinătățuri și mai vin iarna pe-acasă să-și vadă casele, rudele, și să le-arate mașinile, asta e o altă poveste.

mortal2Dar populația reală, a celor care trăiesc și muncesc aici, trebuie că s-a redus la cea din interbelic, adică undeva la vreo 18 milioane (estimare personală). Și totuși în Registrul electoral, numărul celor care au putut vota la ultimul, referendum, anunţat de Autoritatea Electorală Permanentă (AEP) este de puțin sub 19 milioane. Din care, atenție! 18,3 milioane sunt cu domiciliul sau reşedinţa în ţară, și doar vreo 0,7 milioane cu domiciliul în străinătate, posesori de paşaport CRDS.

Deci e clar că pe ultimii i-am pierdut de pe radar, în timp ce în țară votează și copiii, și morții. În România, urbanizarea reală e spre 60%, chit că e de fapt o suburbanizare, adică ceea ce vedem în Florești – în curând și în Feleacu, probabil. De ce nu apar aceste cifre reale în statistici? Păi ar trebui să dispară din parlamentari, polițiști, n-ar mai pica referendumuri, nu s-ar mai putea măslui procentele electorale. Cum ar mai putea ieși politicienii clujeni cu fantasmagorii gen Clujul de 1 milion de locuitori, metrou și alte asemenea proiecte? Când știm că de fapt, populația țării scade – și încă accelerat?

Populaţia României va ajunge, potrivit unor scenarii pesimiste, la 14-15 milioane în următorii 30-40 de ani, declarat acum vreo doi ani preşedintele Institutului Naţional de Statistică. Nimic esențial n-a intervenit, de atunci, ca să schimbe scenariul pesimist. Suntem, în continuare, o țară de emigrare – un loc de unde se pleacă pe capete. Iar Clujul poate ajunge la 1 milion de locuitori numai printr-un scenariu apocaliptic, de genul celui din Mortal Engines, în care orașele mari le devorează pe cele mici, într-o cursă de supraviețuire.

Rămân curios doar cum vor mai măslui atunci statisticile această realitate…

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: