Advertisements

Micul nostru Centenar

S-a celebrat de zor Unirea sau unitatea (prin ordin de zi!) în primele 11 luni din 2018. Treabă grea, responsabilități după care toată lumea pare că-și trage sufletul. Dacă ne uităm în jur, nu suntem deloc mai uniți față de 2017.

Poate că unii au încercat, cu fonduri de la buget, să aducă un omagiu „momentului” istoric de la 1918, numai că vechile conflicte, în loc să se mai aplaneze, ca un făcut, parcă s-au întețit și mai rău. Prins între vocile dezbinate și discursurile paralele din jurul lor, doar câțiva naivi – sau patrioți, cum vreți să le spuneți – mai încearcă încă să le găsească un sens. Numai că nu acestor inși li s-a dat șansa, cu prioritate, de a celebra Centenarul, ci tupeiștilor și agramaților înfipți la banul public. Infime au fost proiectele frumoase de Centenar, care a ajuns precum Crăciunul mercantilizat de Coca-cola: un logo pe niște produse.

imgUltimul pe listă, cu sau fără voia noastră, guvernatorul BNR. Acesta și-a adus și el contribuția cu năstrușnica idee de a scoate o bancnotă de 100 lei, în serie limitată pt. numismați – doar 10.000 exemplare. Atâta că seria asta limitată de bancnote are și valoare circulatorie. Și a ieșit un circ. BNR a vândut bancnota la aproape 180 de lei, făcând ultimul șperț cu Centenarul (bancnota a fost disponibilă după 1 decembrie la casieriile BNR din 4 orașe din țară).

Apoi românii care au apucat s-o cumpere l-au găsit pe post-ultimul: au scos bancnota la vânzare pe 100 euro. Că să facă economii – se știe doar ce face românul când nu mai are bani: mai schimbă 100 de euro. Cum s-ar zice, așa Bancă Națională, așa beneficiari. Dar să nu generalizăm. I-am întrebat pe câțiva din „fericiții” care au dat suta de euro pe suta de lei de ce-au făcut asta. Ca să le-o las moștenire copiilor, mi-a zis unul.

Nu pentru speculă. Oricum au vândut „ăștia” tot în țara asta, mi-a zis altul. Atâta ne-a mai rămas, un simbol. M-au impresionat. De ce-o fi făcut nea Isărescu una ca asta, m-am întrebat? Vorbind cu un tipograf, am aflat că matrițele sunt cele mai scumpe, mai ales la o bancnotă cu atâtea elemente de securitate. Așa se „explică” primul șperț, cu bancnota care la orice magazin valorează 100 lei, dar tu o vinzi cu 178.

qvartetDe ce-o fi tipărit atunci doar 10.000? 100 x 100, probabil – Centenarul la pătrat. Dar de ce nu 100 x 100 x 100, adică Centenarul la cub, ca simbolul să ajungă la tot românul patriot? Ca și aceasta, sunt multe manifestări absolut ilogice, ca să nu spunem imorale, în jurul nostru – pornite de sus. Avem o vorbă, cum că peștele de la cap se-mpute! Și alta: unde nu-i cap, vai de picioare.

Într-o țară lipsită de cap, condusă parcă cu picioarele, toți și-au luat-o în cap. Niște primarii fac niște alianțe pentru, chipurile, niște proiecte care-or să fie puse pe hârtie abia peste niște ani: din 2021 încolo. Și atunci, de ce atâta zarvă? Salivăm de acum fiindcă va curge atunci (în următorul cincinal) lapte și miere? În febra asta – electorală, de fapt – Clujul s-a trezit la vest, iar Brașovul la sud.

Ce să caute Clujul în vestul României, și de când e Brașovul prin sud? Poate că Brașovul ar fi vrut și el în Alianța Vestului, i-a întrebat cineva pe brașoveni? Sau pe clujeni, dacă n-ar vrea cumva să mai rămână prin Ardeal, nu să facă picioare cu tot cu hartă? Cui folosesc toate jocurile astea cu harta și teritoriul? Dacă tot vorbim de bunăstare și strategii și direcții – cine e responsabil cu astea?

De când au ajuns primarii baroni regionali, depășindu-și mandatul cu care au fost investiți de alegători? Adică, eu votez într-un oraș ca să fiu „vândut” la pachet, cu tot cu moșie, ca un iobag? Să fiu plimbat prin ce regiune vrea „stăpânul”, când vrea domnia sa, și cu cine vrea? De unde și de când s-au pogorât asemenea puteri peste aleșii noștri locali? Când lipsește „capul”, uite că „picioarele” viermuiesc, bezmetice, pe hartă…

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: