Advertisements

Presupunând că e un mare Oraş…

Hai să zicem că pe Someşul Mic ar fi crescut în ultimii un mare Oraş, deşi sună un pic contradictoriu şi niţel amuzant: orașul cu 1 Milion de locuitori, orașul Metropolă, orașul (cu) Metro(u) și alte asemenea atribute, toate cu o mic și M mare. Dacă şi cu parcă întoarcem mărimile astea pe dos, să presupunem că (dacă!) acest mare Oraş ar fi condus democratic de un primar (parcă!) adevărat, mic la stat, mare la sfat – vorba cronicarului moldovean. Ar fi fost posibile atunci, într-un mare şi democratic Oraş, fie el cu m și d mic (măca aşa, un pic!), scăpări urbanistice precum hotelul bizar răsărit în ultimele zile – cu acordul Bucureştiului, cică?

Acest hotel (ridicat nu oriunde, ci într-o rezervaţie arhitecturală), precum şi blocurile răsărite în ultima perioadă în urbea tot mai sufocată, înghesuită şi fostă provincială, nu-s decât contrariul acestei afirmări propagandistice a marelui Oraş. Urbanismul sălbatic promovat în Cluj este de sorginte balcanică, nu europeană. Şi, cu toate că avem aici un cartier Europa, spiritul european e departe de marele Oraş de pe Someşul Mic.

Dar ce mai contează? Nu erau acolo decât: necropola romană din sec. ÎI-III. d. Hr. (1800 ani), zidul medieval şi şanţul zidului medieval Fűvészkert, adică prima „gradină botanică” privată a palatului Nemeş-Bethlen din sec. XVIII-XIX. Iar în Cluj se face, ca peste tot în România ultimilor ani, confuzia între putere şi autoritate. Omul are avize legale. Bun, deci asta-nseamnă că pe-aici se poate muri, în continuare (ca și mai-nainte), cu legea-n braţe, şi că se poate construi oricum? Ăsta este marele Oraş, atât s-a putut? European, carevasăzică. Curat european, coane milică! Cu O mare şi m mică… Dar hai să zicem, de dragul discuției, că din marile și sforăitoarele proiecte (sau sforăriile) propagandistice, pe care noi, muritorii de rând, nu le putem întrezări cu ochii minților noastre slabe, va răsări, cândva, marea și moderna Metropolă, cu ceva mai mult decât băncuțe cu USB.

Și că mult-clamata „calitate a vieții” va ajunge să bată în cele din urmă calitatea tot mai slabă a aerului pe care-l respirăm și lipsa spațiilor verzi. Poate când edilii săi vor înfrunta și inamicii reali ai urbei, nu doar pe cei imaginari? Să zicem că va fi aici, cândva, un mare Oraș, democratic, european, în care voința populației va fi lege, iar cetățenii vor protesta (pașnic!) împotriva abuzurilor urbanistice și de orice fel. Împotriva construcțiilor tot mai urâte și mai scumpe, ca și împotriva chiriilor mari. Dar nu, stai că nu-și permit chiriașii să iasă la protest, că pierd bani, la cât îi costă loduirea/zi. Apropo, dar care e faza cu grădinițele, că nu mă prind? De ce nu se cer locuințe sociale, la schimb cu procente maximale din POT și CUT? Pentru că pot!

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: