Advertisements

Secolul XIX

André Malraux s-a înșelat amarnic atunci când a lansat butada: Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc. Adaptată azi, afirmația sa ar suna cam așa: Dacă va fi religios, secolul XXI nu va mai fi deloc. Asta deoarece nu la religia islamică se gândea Malraux când a emis-o. Dar până să putem aprecia secolul XXI, cred că mai e. Încă nu avem distanța necesară.

Nu știu alții cum sunt, dar eu, bunăoară, sunt încă în secolul XIX – pentru că abia încep să-l înțeleg. M-am apucat târziu de tot de scris – întâi pe blog, și asta abia când blogosfera era pe ducă. Chiar și așa, blogul pe care m-am produs nu era deloc unul modern, ci dimpotrivă, cam anacronic: era un fel de jurnal personal. La fel de târziu (abia după vreun am) m-am desprins de el ca să mă risipesc pe diverse situri, care nu sunt altceva decât tot un fel de bloguri – știam asta de când m-am apucat de ele, dar am zis că le dau eu de cap. Ei, uite că nu le-am dat.

Cum, necum, am pornit de la zero încă o păginuță de facebook pe care am ajuns la 1.800 de aprecieri. Urmăritori sunt ceva mai mulți, semn că pe rețeaua lui Zuck nu toți cei care te urmăresc te și apreciază. Am senzația totuși că recuperez din timpul pierdut, cum numesc acum „timpul nescris”. Deși s-ar putea să fie chiar pe dos din alt punct de vedere: adică timpul scris să fie acela pierdut.

Trecând și peste asta, vreau să le mulțumesc celor 1.800 de persoane care au apăsat (chiar fără tragere de inimă) butonul stânga de la maus. De la cea de-a 1801 apreciere am să mă simt în secolul XIX și până la sfârșitul verii trag tare să recuperez, să intru și eu în secolul XX – cu scrisul, mă refer.

Știu că oamenii nu caută texte prea sofisticate, nici amestecate: știrea să fie știre, ancheta – anchetă, iar proza, na! tot proză să fie. Or, eu le amestec – recunosc. Cam asta e situația azi; nici mâine nu va fi mai rău!

Advertisements

Lasă un răspuns