Advertisements

Imobiliare Cluj: nu se mai aruncă nimeni

Între pandemie și infodemie, măsurile de stimulare fiscală, de o amploare nemaiîntâlnită, luate de statele dezvoltate în lupta cu infecţia Covid-19 au indus, în statele emergente, iluzia că legile economice ar putea fi suspendate, măcar o vreme. Nici România nu face excepție dar, faptul că statele dezvoltate discută despre politici de relaxare monetară gen Quantitative Easing sau Helicopter Money nu înseamnă că acestea sunt recomandate şi economiilor deficitare.

A trecut relativ neobservat de oamenii de afaceri români faptul că, zilele trecute, statele membre ale UE au votat în unanimitate declanşarea Procedurii de deficit excesiv la adresa țării noastre. Am început cu contextul deoarece imobiliarele reprezintă „spuma” economiei şi nu pot face abstracţie des starea acesteia. Dacă o economie naţională se duce în jos, afacerile imobiliare nu pot face excepţie şi vor urma trendul, deoarece banii investiţi în imobiliare sunt cei smântâniţi din alte afaceri.

Nici pentru cumpărători situația nu stă prea diferit: achiziția unei locuințe urmează unei perioade de muncă sau acumulări, nu o precede, iar imobiliarele în sine nu produc bani din nimic, ci doar îi rulează pe cei existenți, la un alt nivel. Majoritatea dezvoltatorilor clujeni sunt nițel încurcaţi perioada asta. Nu prea mai întreabă nimeni decât avioane, chiar şi prietenii lor, cei cu agențiile.

Deja mulţi se gândesc să o lase mai încet, că oricum vor băga casele şi apartamentele la închiriat, problema e că toate jocurile și rearanjările se fac de acum. Când măsurile de distanțare socială se vor relaxa, deciziile vor fi deja luate. Piaţa tranzacţiilor rezidenţiale clujene este în prezent cvasi-îngheţată, iar singurele proiecte de vânzare/cumpărare în derulare sunt cele începute înainte de declanşarea acestei crize. Mulți au pronunțat chiar şi cuvântul insolvenţă în unele cazuri în care proiectele nu mai merită dusă la final.

Riscurile sunt mari şi nimeni nu este dispus să şi le asume, mai ales într-o situaţie imprevizibilă precum cea actuală, în care abia ştii ce va fi peste trei zile, şi e aproape imposibil să prevezi ce se va întâmpla peste trei luni. Să notăm, totuşi, câteva tendinţe: în următoarea perioadă (orizontul previzibil), vom asista la o diminuare probabilă mai ales a numărului de tranzacţii, într-o măsură mai mare decât a preţurilor. Cei care văd imobiliarele ca o salvare în urma inflației care va veni, uită că doar economiile dezvoltate vor plăti „costul exorbitant” al extravaganţelor fiscale pe care le preconizează, ca răspuns la previzibila criză.

Deja economiştii occidentali lor se gândesc inclusiv la modalităţi neortodoxe de reducere a datoriilor uriaşe ce vor rezulta în urma măsurilor pe care doar le discută, nu le-au adoptat încă, și este puțin probabil să le putem adopta și not, cu tot mimetismul românesc. E vorba, doar acolo, de reprimare fiscală (plata de către stat a unor dobânzi sub nivelul pieţei, pentru o perioadă lungă de timp şi ţinerea dobânzilor bancare sub nivelul inflaţiei) și o creştere semnificativă a inflaţiei. Nu va fi cazul însă și în România de reprimare fiscală, pentru că nu ne-o pearmitem.

Nici măcar de credite garantate de stat n-am fost în stare (deşi aceste 15 milioane lei înseamnă o garantare, de fapt, cu averea antreprenorilor), că s-a blocat softul IMMinvest. Poate că de inflaţie vom avea parte, dar nu ca măsură financiară, ci va fi o consecinţă a scumpirii alimentelor. România nu este un stat important la nivelul UE (nici măcar cât ne place nouă să ne credem europeni), nu este nici membră a zonei euro, a fost lovită moderat de pandemie, a avut un deficit bugetar de peste 4% în 2019, şi preconizează unul de peste 7% în 2020 – motiv pentru care se va şi declanşa Procedura de deficit excesiv.

Suntem aşadar oaia neagră, nu sora mai mică a statelor bogate. Cea mai mare parte a măsurilor de combatere a viitoarei crize o constituie garanţiile de stat, care s-ar putea să nu fie activate niciodată. Nici de normele de aplicare a programului O familie, o casă (promulgat de președintele Iohannis) nu se știe încă nimic. Probabil vor apărea doar atunci când va fi prea târziu. În plus, suntem printre cei mai mari proprietari de locuinţe din Europa, iar la Cluj acestea sunt cele mai scumpe din România. Pe scurt: oferta depăşeşte net cererea, iar preţurile sunt mari – concluziile sunt simple. Cât despre creditele ipotecare, acestea prezintă cea mai mare senzitivitate la posibile șocuri asupra ratei dobânzii, venitului sau cursului de schimb, date fiind maturitatea și sumele contractate mai mari. Despre situația veniturilor și a cursului de schimb în lunile care urmează, rămâne de văzut în lunile care urmează ce consecinţe vor avea asupra pieţei imobiliare locale…

 

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: