Advertisements

Cloujul după TIFF

Acum 18 ani, un tânăr regizor cunoscut mai degrabă pentru videoclipurile muzicale făcute pentru B.U.G. Mafia și La Familia pe când lucra pentru Atomic TV si apoi la LibraFilm, punea bazele primului eveniment cinematografic internaţional organizat în marele oraş de pe Someşul Mic. Tudor Giurgiu încerca să convingă municipalitatea că e nevoie de un asemenea eveniment la Cluj, unde poate aduce an de an oameni din industria (sau agricultura) filmului.

gunoiAnul acesta, la ediția „nostalgică” a TIFF-ului 17, Tudor Giurgiu și-a amintit pentru câteva publicații de problemele întâmpinate atunci, pe când se lupta să aducă vedete internaționale la Cluj. Pentru că dincolo de a fi acel loc idilic spre care se îndreaptă (în mini-weekendurile dedicate turismului intern) orice cetățean de bine al acestei țări, orașul are tot soiul de probleme. Sigur, probleme ca oricare oraș din România – atunci când vine vorba de a ascunde ceva sub preș.

CT3Clujul se mai numește orașul-comoară fiindcă aici zac multe comori ascunse: unele îngropate pe la margini de pădure, altele încă neîngropate (vezi CMID) la marginea orașului. De la gestionarea deșeurilor la finanțare, totul se rezumă la bani – la mulți bani, mai ales la Cluj. Am putea vedea orașul din perspectiva diverselor sale „camere”: în weekend el își deschide vizitatorilor sufrageria fabuloasă, ca aceștia să se poată lăuda (nu fără o doză de snobism) ajunși acasă – am fost la Clouje! 

CT5Luni dimineață noi, cei rămași (sic!), îi vedem străzile aglomerate ca niște holuri, cu firele gata să cadă pe noi, iar în restul săptămânii ne mulțumim cu cartierele-dormitor (pe care, ca să nu se rătăcească, bucureștenii le-au „botezat” Pantelimon – Mănășturul și Titan – Mărăștiul). Încă se mai văd afişele filmelor care rulau peste tot prin oraş, nu doar la mall sau la Cinematograful Florin Piersic, ci și pe la Institutul Francez, Casa de Cultură a Studenţilor sau cinematografele de cartier. Aleile nu mai sunt chiar așa pline de oameni, iar studenţii care stăteau tolăniţi la terase sau în faţa barurilor, cu un pahar de vin și-o țigară, s-au retras la ora asta să bea cafele și să-și numere examenele.

Ce impresii rămân după TIFF:

  • atmosfera specială din timpul festivalului, când părem o metropolă europeană datorită „invaziei” de vedete
  • distracția de la evenimentele conexe: petreceri, concerte, workshop-uri și ateliere (InfiniTIF)
  • locațiile speciale, mai ales panoramele localurilor și restaurantele cu meniu variat

Proprietarii teraselor din centru îşi numără banii, în micul respiro până la Electric Castle, când oraşul se va umple iar de turişti (sau se va goli de clujeni) pe care ploaia sau canicula îi va goni la adăpost, sub umbrelele uriaşe și scumpe. Miticii de la Times New Roman ironizau TIFF-ul spunând că doar atunci, pe străzile orașului se văd mai multe mustăți de hipsteri decât de unguri. Bine, nu de ultima ediție era vorba, ci de cea de acum doi ani – acum au fost ocupați cu ironiile de la Bookfest.

Advertisements

Lasă un răspuns