Advertisements

Finita la pandemia!

Sătul de atâtea coșmaruri și jurnaluri de pandemie, am visat aseară finalul balamucului. Se făcea că era iunie, soare și cald. Supărat că nu i s-a aprobat „Vacanța mare”, Streinu Cercel ia virusul și fuge cu el într-o rezervă departe de Matei Balș. E înlocuit de Gigel Vecinu` de Inel. Între timp, Raed Arafat concepe planul alternativ „Jocul de-a vacanța”. Pensionarilor li se confiscă telefoanele, li se sparg televizoarele din hotelurile de lux unde sunt duși cu forța.

Brusc, oamenii scăpați de infodemie își revin psihic. Au şi idei: un IT-ist septagenar din gașca lui Jobs (Ion, zis Jimmy, exact personajul care furase mouse-ul de la Xerox, din Palo Alto), inventează un dispozitiv de testare. Adaptează un vechi reportofon și face din el scanner termic, izolând în sala de ping-pong (tenis de masă) pe octogenarii cu temperaturi peste 37 grade. 

Puși la grămadă, bătrânii se iau la bătaie şi, la final, iese victorios un heruvim bătrân care-şi înfoaie aripile şi zboară prin tavan înapoi la ceilalţi, care jucau golf şi badminton pe plaiurile verzi. Speriaţi, pensionarii sănătoşi încep să-l lingușească,  ca să nu-i bată și pe ei. Singur Jimmy stă deoparte și se miră de ce tot circul ăsta, cum de-i tolerează heruvimu` pe lingușitori și cum de-acceptă el una ca asta.

– De-aia îi accept, ca să am ce bate, îi ghicește Heru gândurile.

– Pe care nu-i bat, îi mănânc de vii, completează el în șoaptă, privind o bătrânică blondă ce încerca să se strecoare timidă în curtea din spate.

Sub pretext că vor să vadă cât de cât mișcare, Heru și Jimmy îi invită rând pe rând pe toți, în sala meselor de ping-pong. Scanerul-reportofon bipăie la fiecare trecere, transmițând datele unui Mac vechi, dar adaptat situației.

În câteva zile, toți rezidenții hotelului sunt scanați, iar datele frumos centralizate. Toți aveau temperaturi de 37 de grade, cum era normal. Vestea se răspândeşte cu repeziciune și rezidenții hotelului sunt lăsați să colinde prin curtea şi dependinţele resortului, să admire floricelele şi păsăretul zglobiu, sub adierea subtilă a vântului.

Nimic din toate astea nu prevestea ce avea să vină, dimpotrivă. Părea că totul reintră în normal. Nimeni n-avea febră, nu se auzea nicio tuse, cu excepţia celor care fumau – dar tabagiștii nici nu intrau la socoteală, decât la marele final, pe lista cu co-morbidități. Apoi, de peste gardul parcului ce înconjura resortul, apărură dronele guvernamentale cu scanere termice adaptate de profesioniștii de pe Pro-Oprica și IOR (de pe Piranha 4), nu improvizații precum reportofonul lui Jimmy.

Datele, transmise la centrul de comandă, arătau îngrozitor: toți, dar absolut toți, aveau 22-23 de grade, cam cât era și afară. Și se știe că un corp inert va avea temperatura mediului ambiant, după ce va sta suficient timp în el. Iar acești oameni, dacă puteam să-i numim așa, aveau temperatura aerului, ca niște zombie. În hotel, IT-istul bătrân studiază prin demontare jucăria de pe o dronă doborâtă de el, CONDOR SR-FS pre numele ei.

Când să scoată ultima mufă, observă că unul dintre potențiometre, răsucit aiurea. Încremenește un moment, apoi se rupe din loc și fuge la fereastră: era prea târziu! Ultima dubă a Jandarmeriei tocmai ieșea prin gardul smuls. În curte, nimeni. Finita la pandemia! Totul rezolvat prin imunizarea în masă a fraierilor tineri și arestarea bătrânilor înghețați.

Un text încropit de Marius Iacob & Edy Kreibik; imagine furată de la utopiabalcanica.net/

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: