Advertisements

Clujul ficțional

Un excelent editorial scris de Doru Pop în Adevărul, pe care îmi permit să-l citez mai jos, comițând un dublu plagiat, pentru că „aș fi vrut să-l fi scris eu”:

…ambuteiajul clujean nu se vede numai pe şosele, ci şi în spiritul îngust şi blocat în paseism. Îngrămădiţi la propriu şi la figurat, clujenii trăiesc cu iluzia grandilocventă că oraşul lor este ceva nemaivăzut. Presa de propagandă care construieşte mitul clujnapocan preia orice prostie şi o amplifică.

Un exemplu este articolul scris de o pseudo-jurnalistă, care nu s-a obosit să se documenteze, titrând că a fost în vizită în „cel de-al doilea oraş al României”. Panseurile autoarei, care nu făcea decât să reia truismele despre festivalul de film sau cafenelele atractive ale Clujnapocei, au fost rapid reverberate de către „dezvoltatorii” legendei oraşului magic. Evident, articolul era o gogomănie jurnalistică.

Citiți postarea completă aici: adev.ro/or25u2. Că-i plin de pseudo-jurnaliști care vomează articole de acest gen, e din păcate un obicei tot mai încurajat: sheruit & lăicuit. De mirare pentru comentatori e că-n loc să ne bucurăm de prostia unora (am și amici din București umblați prin țară, care nu pică-n fund când ajung în Cluj), și să zicem merci că-s suficient de fraieri să vină pân-aci și să ne cumpere limonada sau brânza, noi le băgăm de vină. Dar asta nu e ca și cum am fi cârcotași, ci doar nițel pretențioși cu orașul care ne emite cartea de identitate.

TiffonadeÎnseamnă că ne pasă, carevasăzică, și că nu suntem atât de fomiști ca să-nghițim chiar tot ce ni se servește pe tavă, inclusiv rahat. Ce demontează Doru Pop aici sunt procedurile celor care administrează resursele orașului: cu un buget ca al Clujului se pot face multe, dacă banii nu s-ar risipi și din motive obscure, de parcă de asta-i lipsește Clujul, lăudătorii care să-i umfle rezultatele. Ele se văd cu ochiul liber, pentru cine are ochi să vadă și minte să judece.

Dacă la Cluj ar fi ca și cum ne-ar fi murit lăudătorii, ar mai fi de înțeles pe undeva necesitatea unei campanii proCluj. Numai că lumea are dioptrii tot mai mari la ochelarii de cal, iar trendul „gândirii pozitive” există oricum și va fi greu de oprit, pentru că nu-i poți interzice omului să trăiască în bula lui.

Trendul ar trebui însă măcar potolit la nivel administrativ (deși lupu-și schimbă părul, dar năravul…) fiindcă afirmațiile panseiste de genul „punem Clujul pe harta europeană a…” și aici completați dvs (baschetului, festivalurilor de muzică, film, etc), abundă în ultima perioadă. Ele nu sunt caracteristice doar Clujului, vorba ceea: tot țiganul își laudă calul. Chiar și aseară, la Q&A-ul de la TIFF de după documentarul Politica, manual de întrebuințare, am auzit un comentariu de acest gen, cum că o astfel de discuție nu ar fi putut avea loc în București, rapid contestată de moderatori, spre lauda lor.

parcareȘi cel mai grav e că în numele acestor „puneri în valoare” (ca și cum Clujul ar fi un sat mai mare, pe undeva la marginea hărții, și ar fi nevoie să-l mutăm mai pe centru) au loc tot mai multe abuzuri la adresa locuitorilor orașului. Clujul este scos la vânzare, de exemplu, cu ocazia festivalului UNTOLD. Parcuri îngrădite, circulație limitată, etc. Azi-mâine va fi mai ieftin să vii în Cluj ca turist, decât să locuiești aici iar mai deunăzi citeam pe Știridecluj un articol despre o șoferiță frustrată în parcarea Primăriei Cluj: un autovehicul (era parcă un jeep) parcase lângă al său, cu 5 cm mai aproape, iar femeia nu mai putea să intre în mașină.

parcare2Au apărut parcări inclusiv pe aleile dintre blocuri, în locații care, în mod clar, nu erau prevăzute pentru așa ceva! Dar ce să mai spui când tocmai în parcarea Primăriei, între doi stâlpi unde ar intra decent două mașini, spațiul este împărțit cu parcimonie și făcute să se-nghesuie trei, iar dacă-și lovesc ușile între ei, treaba lor – ei sunt necivilizații. Asta nemaivorbind de culoarul îngust pe care trebuie să circuli până să găsești acel penibil loc de parcare. Cu astfel de politici publice, în curând vom ajunge să ne vindem orașul la cmp, nu la mp ca acum.

În ritmul ăsta, nu e departe momentul când, asemeni japonezilor, o să vindem ori o să cumpărăm „aere de Cluj” la pungă. Problema e să ne găsim și noi fraierii care să-l cumpere, așa cum (crede că) ne găsește administrația pe noi…

Advertisements

Lasă un răspuns