Advertisements

Clujul în Europa crizată

Din păcate, virusul ăsta cu coroană (zis şi COVID-19) nu mai seamănă deloc cu ceea ce știam şi glumeam despre el acum o lună de zile. Se arăta atunci ca o stupidă și eventual sâcâitoare (din cauza insistentei atenții mediatice ce-i era acordată) problemă chinezească, izbucnită parcă de nicăieri, undeva la mii de kilometri distanță. Ne-am imaginat Orientul în toate felurile, și mai ales cum îi facem noi din toate pozițiile.

China, Wuhan Coronavirus emergency: Wet MarketApoi, un șarpe a strănutat, infectând un liliac; cuplat la cunoscuta promiscuitate alimentară a chinezilor care bagă în ei toate insectele și lighioanele – toate aceste diferențe culturale și antropologice ne-au făcut să subestimăm adevărata dimensiune a fenomenului. Dintre cunoscuții mei, o zdrobitoare majoritate – și vorbesc de cea inteligentă, peste 90% – nu ezita nici măcar o zi să ironizeze pe facebook isteria mediatică legată de evoluția din Wuhan.

Ei bine, după cazul 52 apărut miercuri la Cluj și mai ales acum, după cazul 119, depistat sâmbătă, cam tot ce ştiam (sau credeam că știm) despre coronavirus se dă peste cap. Nu mai este vorba de bărbaţi bătrâni, ci ambele infecţii sunt aduse în Cluj de către două tinere femei, prima de 33 de ani (întoarsă din Italia cu bla-bla car, nepoata unor clujeni pe care aproape sigur i-a infectat, după ce a dormit o noapte la ei) și a doua de 25 de ani, revenită tot miercuri din Berlin. Nici ultima nu s-a autoizolat, asta deoarece nu avea însă obligaţia legală să o facă, nevenind din vreo zonă de risc. Tânăra a interacţionat doar cu familia şi urmează să fie deschisă o anchetă epidemiologică urmată de testarea contactelor. Vom vedea în continuare ce va fi, în condiţiile în care prefectul Mircea Abrudean a anunțat că autoritățile clujene au mai primit de Universitatea de Medicină și Farmacie Cluj încă patru aparate de testare, ce vor fi operaționale începând de luni. 

w2Ce ar trebui să ucidă, în primul rând, acest încă nou și puțin răspândit virus gripal, ar fi proastele obiceiuri și indiferența socială a românilor, care nu au vrut sau nu au știut să renunțe la călătoriile la mare depărtate, ignorând sau subestimând consecințele propriilor acțiuni. Apoi, ar putea să mai tempereze globalizarea, re-activând producția locală de orice. Și mai ales, să ne schimbe obiceiurile, să ne facă să dăm 50 lei pe un tricou cusut la Turda, decât 15 lei pe altul din Bangladesh. Sau 100 de lei pe unul personalizat cu brandul care ne place, cu poza nepotului abia născut sau cu cine știe ce mesaje funny. Să ignorăm, de asemenea, sfaturile binevoitorilor care vor să mențină situația absurdă de sub-finanțare cronică a sănătății. Era cât pe ce ca România să ducă mai departe o asemenea decizie, în condițiile unui sistem sanitar cel puțin anacronic. Vi se părea că medicii sunt (prea) bine plătiți?

Ei bine, suntem pe cale să aflăm acum, când o bizară gripă bântuie prin Europa, speriindu-ne pe toți că, față de riscurile la care sunt expuși (nemaivorbind de anii de studii necesari să ajungă acolo), nu prea sunt recompensați. Ba, parcă le-am mai da ceva și de la noi din buzunar, numai să rămână aici. Credeam că spitalele noi (alea regionale, de sute de milioane de euroi) sunt prea scumpe? Depinde cât de scumpă crede fiecare că este viața unui om, a vecinului sau a tatălui său.

Dacă până acum eram dispuși să poluăm nițel și chiar să contaminăm ceva mai mult mediul (iremediabil, uneori) pentru niște bani, s-ar putea ca de mâine să fim nevoiți să ne schimbăm concepțiile astea. Oficial, abia de miercuri avem în lume pandemie, declarată de OMS. Chinezii cică au declarat-o târziu! Neoficial însă, virusul SARS-CoV-2 circulă prin Italia de la sfârșitul lunii februarie, iar din martie zburdă liber prin Europa. Meanwhile, in Cluj-Napoca: e bine că avem totuși Sala Sporturilor și BT Arena, în caz că spitalele n-or mai putea face față. E bine că aveam bani de proiectul metroului și alte bazaconii electorale.

Ei bine, acu` fondurile alea s-ar putea re-direcționa spre ceva cu adevărat util. Proiectul de tren Metropolitan se poate decupla de cel al Metroului și chiar realiza, cu celeritate, prin colaborarea cu CFR-ul și reabilitarea stațiilor (haltelor) existente. Nu de alta, dar să ne putem liniști, la țară, de spaima necunoscuților viruși, măcar în week-end. Cum spunea ardeleanul când a pierdut trenul: așa-i când n-ai tu lucrul tău. Până una-alta, e un weekend însorit, deși răcoros, la Cluj. Ordinea cu care-și așteaptă oamenii rândul la farmacii și market-uri ne dă speranțe că epidemia de cumsecădenie locală ar putea-o bate, într-un viitor nu prea îndepărtat, pe cea de gripă chinezească.

Ce se măsoară de fapt, acum la Cluj, nu este capacitatea sau incapacitatea unui sistem sanitar, de care suntem cu toții conștienți că este cum este: subfinanțat, învechit șamd – dar cu medici buni, unii chiar excelenți. E vorba mai degrabă de ceea ce unii experți numesc reziliență, respectiv capacitatea unui sistem social sau instituțional de a se regla şi mai ales de a-și reveni în urma unei perturbări majore, a unei catastrofe naturale ori sanitare.
 Chiar dacă ultimele trei decenii au sfâșiat pânza socială și comunitară, prin urbanizare haotică sau prin emigrare, am făcut-o pentru a ne adapta unei lumi noi. Românii au renunțat la o parte din calitățile lor native, care altădată le ușurau nu doar depășirea unei provocări, ci și extragerea învățămintelor din orice situație. Renunțarea asta permițând, chipurile, societății să treacă mai ușor peste alte eventuale traume. Ce depinde cu adevărat de noi, însă, este cât de repede și, mai ales, cât de mulți vom reuși să facem saltul de la misecuvinism la cumsecădenie…

 

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: