Advertisements

Rewind of change

Cea mai reușită lozincă din toate cele 10 zile de până acum de protest (ne aflăm în cea de a 11-a, azi), a fost:

[alert-note]Cine nu sare, nu vrea schimbare![/alert-note]

Ar mai fi fost și Uniți-salvăm-toată-România dacă nu era și un slogan electoral. Protestele au culminat cu discursul președintelui Iohannis în Parlament, care a fost mai degrabă un discurs adresat națiunii. Despre el am mai scris aici, recunosc că nu l-am receptat ca unul prea grozav în prima fază, impresia generală fiind stricată de pauzele în vorbire și de efectul preconizat probabil (ieșirea din sală a majorității PSD-iștilor) de președinte și cei din echipa sa.

M-am uitat atent (în reluare) să văd dacă este vreun semnal de la prezidiul Parlamentului în timpul discursului ținut de Klaus Iohannis, dar Dragnea stătea cuminte ca un mieluț (frecându-se la ochi în două momente, de parcă nu-i venea să creadă), singurele mișcări suspecte (o ridicare din scaun, apoi o discuție telefonică) fiind ale lui Tăriceanu.

Un discurs ca o schimbare

Nu știu dacă este una de strategie, sau doar de atitudine? Dar comparând discursul de acum un an cu cel recent, se poate constata că mari schimbări în retorica președintelui n-au apărut. Discursul a fost unul corect, consfințind o stare de fapt, însă a încercat să exploateze psihologic manifestațiile de stradă, punct în care ar fi putut avea un moment de măreție. Și poate că l-ar fi obținut dacă se oprea la timp, însă a ratat climaxul – dând chiar cu bâta în baltă spre final, când a lăudat prezența copiilor la proteste.

L-am remarcat pe Băsescu comentând aprins discursul, din stânga sălii (pe filmare). Prin comparație, discursurile profesorului Iohannis sunt mai lipsite de impact decât ale marinarului Băsescu, semn că: ori persoana care i le scria președintelui Băsescu era mult mai pricepută, ori că omul politic Băsescu și le concepea (în mare?) singur și în plus, știa să le pună în valoare – posedând o retorică superioară actualului președinte.

plesoianu1Printre parlamentarii PSD rămași să asculte discursul președintelui i-am remarcat pe senatorii Eugen Teodorovici, Ecaterina Andronescu (aka Abramburica), Nicolae Moga și Şerban Nicolae, precum şi deputaţii Nicolae Bănicioiu, Petre Florin Manole și Liviu Pleșoianu. Ultimul afișa diverse coli A2 pe care avea scris cu carioca roșie câte ceva, dar pariez că președintele Klaus Iohannis nu bătea până acolo.

Aș putea mai degrabă să remarc din acest discurs ceea ce nu s-a spus, aspectele non-verbale. Klaus Iohannis a fost întâmpinat de locotenenții săi, care sunt în acest moment Cătălin Predoiu și Mihai Goțiu – este clar că în aceste două personaje stau acum speranțele schimbării. Nu cred, asemeni lui CTP în comentariul său de la Digi 24 despre discurs, că președintele ar fi trebuit să li se adreseze și protestatarilor săi. Derulând azi înapoi filmul evenimentelor, ce m-a frapat cel mai mult este că se știa tot ce va urma ba chiar se anticipa: președintele a fost în ședința de guvern vorbind despre elefanții din încăpere, așadar informațiile au circulat între cei interesați.

Chiar și noi, fraierii care-i votăm și ascultăm, știam ce a dovedit mereu clasa politică românească atât în guvern cât și în parlament: că în loc să facă o treabă – lucrul acela bine făcut, însă doar invocat – or să încerce să politizeze absolut tot, că tot ce vor este doar să aducă problemele LOR pe agenda publică. În loc să facă dezbateri naționale pe teme serioase, de interes național, le fac pe teme politice. Ce se întâmplă acum este rezultatul unei cârdășii de 15-20 de ani între politic și juridic, transformată în ultimii 5-7 ani într-o inutilă (pentru noi, cei de rând) luptă între președinție, guvern și parlament pentru controlul justiției. Și din păcate nu avem doar 3 puteri în stat, așa cum stă scris în Constituție, ci 4 sau 5; unele declarate, altele asumate – unele văzute, iar altele nevăzute.

Advertisements
No Responses to “Rewind of change”
  1. Pingback: Cele nouă Românii – Cluj.pro / contra 8 noiembrie 2017

Lasă un răspuns