Advertisements

Cum să ieşi din pandemie…

…şi să reintri aproape imediat înapoi! Paradoxul Europei de Est este că a ieșit mult mai bine din pandemie decât ţările din Vest, în perioada februarie-mai, cu toate revenirile în ţară ale muncitorilor sezonieri, purtători de SARS-CoV2. Iar acum majoritatea țărilor de aici, din Est, înregistrează o neliniştitoare creştere a cazurilor raportate, în timp ce relaxarea măsurilor de izolare nu a produs aceleaşi efecte în Vestul civilizat.

Până şi Clujul, singurul oraş din centrul României primit în Alianţa Vestului (AVE), raportează o creştere alarmantă a cazurilor: 5 persoane confirmate pozitiv în ultimele 24 de ore. Uite că a venit și vara, am intrat de-a dreptul în caniculă și COVIDU` nu se de plecat, ba pare că, dimpotrivă, vine într-un al doilea val sau cocoașă, cum o fi.

Mă mir că niciunul din sâcâiții lumii nu s-a gândit să se spânzure ca să ne scape de plictiseală. Chiar toată lumea e dispusă să-ncerce varianta grea, cu noul corona-virus? Câte ceva despre măreţul plan de relansare economică despre care am scris ieri aici. Miza trecerii economiei românești de la creștere bazată pe consum (în mare parte de produse din import), la una bazată pe investiții, cu accent pe infrastructură și digitalizare, este una uriaşă.

Într-o perioadă plină de întrebări (dispar sau nu coronavirușii, mai avem joburi sau nu, dăm faliment sau nu, ne bagă și pe noi cineva în seamă sau nu), problema găsirii unui model de revenire economică după lock-down este cât se pare de serioasă. În peisajul gri al economiei actuale, PNIRE pare mai degrabă un deziderat. Ca să nu rămână doar o altă proiecţie pe hârtie, acest plan de reclădire naţională mai trebuie și asumat de „niște” inși, și nu cred că ajung doar 10 deștepți și 100 de politruci.

Presupunând că avem de-a face cu un proiect serios, și nu o simplă propagandă electorală, e nevoie de câteva mii de persoane să-l implementeze, după publicarea unei liste de priorități (domenii fezabile), câteva zeci de mii să-l împartă pe căprării și alte câteva sute de mii să-l mai și urnească, să dea un exemplu milioanelor din teritoriu. Abia atunci s-ar putea ca motoarele gripate ale ceea ce a mai rămas din economia românească să înceapă iar să scârțâie ca apoi, unse cu o parte din invocata 100 de miliarde de euroi, să duduie oleacă, înainte să vină scadența. Aferim!

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: