Advertisements

Ce va mai merge și ce nu

S-ar putea să ne apropiem cu paşi mari de vârful epidemiei și în același timp, doar declarativ, de relaxarea restricțiilor. Numai că vârful ăsta nu e prea ascuțit şi, de regulă, după ce este atins pragul de sus, urmează o fază de platou. Paşi mai mici și mai prudenți. Așa că, până ce-o să ne aflăm pe panta descendentă a numărului de cazuri de infecţie, e prematur să vorbim despre relaxarea măsurilor de distanţare socială. Poate sunt două vârfuri, poate trei.

Ce ar trebui discutat, însă, e cum (re)pornim economia. Asta chiar ar merita un dialog, colectiv, la ore de vârf (sic!). Câteva idei mai jos, despre ce va merge, şi ce nu: fiindcă mulţi gândim prin analogie, avem tendinţa să comparăm criza de „după” SARS-CoV-2 cu anterioara, din 2008. Atunci ne-a scos la început consumul alimentar, s-au mai redus flotele de mașini şi avioane, imobiliarele au picat – dar apoi consumul, încurajat puternic de creşterile salariale, a crescut la loc.

Ce va merge, totuşi, anul acesta?

Sectorul IT & Comm va fi unul dintre marii câștigători ai crizei, ca şi cursurile de digitalizare: web-design, implementări GDPR, magazine virtuale, curierat/livrări. Elefant.ro şi alte imitaţii ale Amazon, cu cărţi digitale (de data asta), de asemenea. Dincolo de marea migrare a comerțului spre online, pe partea de depozite s-ar putea să avem parte de fuziuni, pentru păstrarea marjelor de profit.

Magazinele mici şi scumpe vor deveni, volens-noles, mijlocii şi cu preţuri moderate. Ca de obicei, peștii mari îi vor înghiți pe cei mici. Spaţiile verzi, ca şi terenurile de sport deschise, s-ar putea să aibă o altă importanță acum. La fel, se pare că apartamentele mici vor scădea şi vor fi la căutare cele mai mari şi casele individuale. Mersul la sală ar putea rezista doar dacă va deveni ceva exclusivist. Ansamblurile rezidenţiale post-criză, cu apartamente mici şi scumpe, şi-ar putea reconsidera ofertele ca să reziste cumva anul acesta.

Pentru un novice ca mine, indicatorul preţurilor imobiliare este parcarea de la Dedeman: câtă vreme e plină, şi materialele de construcţii/amenajări se mai cumpără așa, la grămadă, nu vor scădea nici preţurile (chiar dacă apartamentele nu se vor vinde). Abia când se vor ieftini materialele, vor urma corecţii. Asta pe termen scurt, cât despre viitorul îndepărtat (toamna/iarna 2020), om trăi și-om vedea, deşi… nici viitorul nu mai e ce-a fost.

Ce nu va mai merge în 2020?

Turismul şi serviciile HoReCa pică de tot, amenajările interioare la fel, probabil va fi mai ieftin să finisezi. Vor pica restaurantele chic/scumpe, teatrele, cinematografele, librăriile, concertele, tururile ghidate, magazinele mici dar şi cele de produse premium sau de lux – așadar și publicitatea la ele. În “noua normalitate” post-COVID, munca de acasă nu va mai fi ceva excepțional, nici telemedicina, și vom fi chiar mai dependenți de tehnologie decât înainte.

Ba chiar s-ar putea să acceptăm să fim și controlați prin ea. Va scădea necesarul de spații de birouri. Cu atâta muncă de acasă, proletariatul urban s-ar putea să caute apartamente un pic mai mari, cu o cameră/birou în plus. Deci oareșce reglaje interne în Cluj, unde erau mai scumpe garsonierele mici, ar putea urma, înaintea marilor scăderi de prețuri. Nu cred că românii vor avea parte de o injecţie de lichidităţi, cu bani din elicopter, ca în UE sau USA.

Teoretic vorbind, o restartare a economiei pe termen scurt este perfect posibilă (ştergi praful de pe bar şi scoți apoi mesele pe terasă) cu un pic de latenţă în supply chain, eventual. Dar problema economiei RO, bazată pe consum, va fi apetitul slab pentru cheltuit. Noi doar am imitat economiile bogate, iar modelul ăsta va dispărea. Când bogaţii lumii vor scoate banii de la saltea, putem doar privi cu limba scoasă, din păcate. Iar când își vor vinde insulele, doar chinezii se vor înscrie la licitații.

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: