Advertisements

Cât mai putem opri lumea-n loc?

2020 pare anul întrebărilor absurde, gen oare cât timp putem opri lumea în loc? A mers o lună, în primăvară, apoi s-a zis că orice-ar fi, lumea nu mai acceptă un now lockdown. Ei bine, începând de mâine seară se închide și Belgia, după ce au anunțat măsuri similare Franța și Germania + Olanda (lockdown parțial). Noile restricții belgiene vor fi în vigoare până pe 13 decembrie (6 săptămâni!), dar vor fi chipurile reanalizate la 1 decembrie.

Și se vor arunca în continuare, pentru a proteja sistemul sanitar, bani din elicopter! Nimeni nu întreabă: da` cât ar costa, nene, să faci un sistem sanitar ca lumea, care să ne protejeze el pe noi? Câți bani merită investiți ca să nu mai cheltuim, pompieristic, pe aplanarea unui singur efect al proastei decizii de a nu da destui bani sănătății publice?

Chiar și pentru cele mai „performante” administrații, cum sunt considerate cele din Cluj sau Oradea, pandemia reprezintă ocazii de a-și face de cap. Indolența CTP, care stătea cu autobuze noi, electrice, la garaj, și se folosea tot de cele s/h cu Euro 3 pe motorină, a fost urnită abia de civicii clujeni, a căror mobilizare a făcut compania locală de transport să suplimenteze numărul de autobuze și troleibuze pentru 31 octombrie și 1 noiembrie, prin punerea în circulație (în sfârșit!) a flotei care stătea, frumos colorată, în parcare – iar clujenii se înghesuiau în autobuze! 

La Oradea, noul președinte (fost primar) Bolojan se laudă că dă afară aproape 100 de funcționari din CJ, pentru că bugetul instituției se duce pe salarii și nu rămân bani de investiții. Să vedem cât va cheltui cu procesele… Dar cine are bani de investiții în 2020? Poate Emil Boc, cu o primărie la fel de umflată (ca organigramă și PR) și la fel de puţin sau… deloc investitoare. Exceptând, desigur, studiile de pre- și fezabilitate, pe care se aruncă grămezi de bani, în condițiile în care lumea și implicit transportul public vor arăta cu totul altfel peste 10 ani, când aceste studii s-ar putea concretiza în drumuri reale, nu doar trasee pe hârtie. Atunci vom avea la Cluj infrastructură retro, din anii `20 🙂

Nu i se pare nimănui ciudat ca viitorul unui oraș, considerat cel mai dinamic din țară, să stea în viziunea unui singur om? Dacă administrațiile centrale sunt blocate „datorită” deciziilor contradictorii ale politicienilor care se bat pe ciolan, nici cele locale nu sunt mai breze, lăsându-se trase în jos de edili care se agață de scaune cu promisiuni (ca și viziuni) învechite. Graba cu care politicienii vor să treacă prin alegeri (indiferenţi la situația din teritoriu) este suspectă. În lipsa unor reforme legislative, alegerile sunt inutile, înlocuind un partid „pe stil vechi” cu un alt partid de stil vechi, doar cu altă culoare politică. Și uneori (așa cum s-a văzut la locale), chiar cu aceiași oameni!

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: