Advertisements

Bloguri literate clujene (3)

Am început un serial cu titlul, hm, cam neinspirat, blogerii „anonimi” ai Clujului. Mi-am propus să aduc în atenție o categorie de bloguri care aduc mai mult cu jurnalul online decât cu ceea ce practică azi auto-pretinșii influenceri sau așa-zișii A-listeri. Este vorba de câteva bloguri „literate”, ținute de oameni de litere mai puțin cunoscuți în social-media.

Mi-am permis să-i numesc „anonimi” pentru grosul publicului cititor de litere și literatură, care s-a mutat o vreme pe filme și cărți ușoare de Coelho, asta înainte să se piardă pe facebook, în citate de Tony Poptamas. I-am amintit în primele două mini-articole pe doi foști și actual turdeni, Vissurix și Radu Iliescu.

Vin la rând clujenii Oana Pughineanu, Vasile Gogea și Ruxandra Cesereanu. Oana Pughineanu este cronicar literar, prozatoare și eseistă. A câştigat concursului de debut al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din 2007 cu volumul Plictiseală. Prostie. Ratare. Biobibliografie selectivă. 

Este prezentă în mai multe volume colective. În blogul său când personal, când literar de pe blogpost, numit plictiselidePughineanu, s-a axat în ultima perioadă pe fotografie: Un fel de jurnal. Dar nu trebuie citit. Are foto 🙂 Mai jos un exemplu de frazare ritmată, după titlurile din trei-patru propoziții scurte:

„Cana Big Boss din care bea cafeaua are în loc de toartă un braț de culturist care lasă să-i alunece pe bicepși perfect două degete. Nici mai mult, nici mai puțin. Este un element disonant în măsura în care s-ar putea să fi fost folosit într-un decor de film gen anii 80, Top Gun, Cocktail sau O viață ca-n filme”.

Degetele strecurate printre mușchii de ceramică s-ar fi încadrat într-o listă de mici obscenități acceptate cultural, datorită demascării lor în culegeri de media literacy și convingerii la modă pe alocuri în acele vremuri bântuite de Mendebil, că două degete în orificiul îngăduit de mușchi trimit la altceva, de obicei, o tensiune între actorii sociali prinși în cronologia obstacol-dorință sau în varii forme de percepție greu digerabile, o viață în suburbii sau în centru, rujuri roșii aprins demodate, pantofi cu toc otter colecționate sub pătuțul copilului, lumina lacrimilor filmată dintr-un anume unghi conectat la cea mai bună dintre lumile posibile.

Despre Vasile Gogea, care scrie pe Gogea’s Blog, și Ruxandra Cesereanu, pe care o găsiți tot pe wordpress, aici – în următoarele două postări.

 

Advertisements

Lasă un răspuns