Advertisements

Capitala istorică a Transilvaniei

Când ne întrebăm care este capitala istorică a Transilvaniei, contează câtă importanță sau festivism acordăm termenului. Dacă azi ni se pare un titlu de laudă, curtea itinerantă a regilor sau principilor era odată, pentru comunitățile care o găzduiau, un prilej de serioase cheltuieli.

medievalAcestea erau recompensate de titluri nobiliare și diplome regale, dătătoare de drepturi ce compensau mesele și turnirurile. Depinde și de unde începem istoria, ce parte a ei încercăm să privim printr-un ochean întors: cea de sfârșit de Ev Mediu – început de Renaștere, pe care o știm doar din cărți vechi, sau cea recentă, ale cărei urme încă le mai putem descoperi cu proprii ochi.

Să mai reținem că sunt mai multe denumiri, asociate (nu chiar) aceleiași provincii istorice: Ardeal – de la ungurescul Erdély, Transilvania – denumirea din latina folosită la curțile regale și episcopale și termenul german Siebenbürgen. Din câte se știe, istoricii nu s-au pus de acord care au fost cele 7 burguri de pe blazonul provinciei.

Există opinii diferite asupra statutului ocupat de așezările săsești care au alcătuit inițial numele Septem castra, deoarece nu au rămas prea multe dovezi scrise în acest sens. Probabil că este vorba de orașele fortificate:

  • Bistritz (Bistrița, Beszterce)
  • Hermannstadt (Sibiu, Nagyszeben)
  • Klausenburg (Cluj, Kolozsvár)
  • Kronstadt (Brașov, Brassó)
  • Mediasch (Mediaș, Medgyes)
  • Mühlbach (Sebeș, Szászsebes)
  • Schässburg (Sighișoara, Segesvár)

De remarcat sufixul –burg al Sighișoarei, Clujului și al Albei Iulii, un echivalent al sufixului maghiar vár, ce desemnează cetate întărită. Faptul că Weissenburgul nu apare între cele șapte cetăți transilvane se explică prin faptul că a fost oraș episcopal, înainte de a deveni capitală.

Până să fie principat independent, Ardealul era împărțit nu atât teritorial (harta nu era atunci = teritoriul), cât juridic/administrativ între cele trei națiuni (care, și ele, reprezentau mai mult un statut social decât naționalitatea așa cum o înțelegem azi):

sașii (cu 7 scaune săsești în centru și nord-est), secuii (tot 7 scaune inițial, apoi 12, în partea de est și sud-est) și valahi (câteva țări tolerate în zonele periferice Țara FăgărașuluiȚara AlmăjuluiȚara HațeguluiȚara MaramureșuluiȚara Lăpușului)

Trecând din Evul mediu târziu, în care s-au ridicat cetățile componente ale provinciei sau pământului crăiesc, spre Renaștere – când apare principatul independent – două burguri și un oraș își dispută statutul de capitală: Alba Iulia, Sibiul și Clujul. Principatul Transilvaniei a debutat istoric la 1540 sub Ioan Sigismund, fiul voievodului maghiar Zapolya dintre anii 1526 și 1540 – Szapolyai János.

ioanPrima capitală a principatului independent, la început cu discretă influență (mascată de plata unui aproape nesemnificativ tribut, dar mai apoi sub fățișă suzeranitate) turcească, a fost Gyulafehérvár = a lui Iuliu albă Cetate, or Cetatea Albă a lui Iuliu, devenită azi, prin traducere, Alba-Iulia. Și Clujul – devenit oraș liber regesc este numit tot după un întemeietor, abatele Claudiu, ctitorul unei mănăstiri, în timp ce Sibiul – a treia capitală a principatului, era cunoscut inițial drept orașul lui Hermann.

Dacă Alba-Iulia își revendică statutul de primă capitală a principatului independent al Transilvaniei în perioada Renașterii – cea mai glorioasă a istoriei sale – peste mai bine de două secole, din 1790 până în 1848 și apoi din nou în perioada 1861 – 1867, Clujul ajunge și el capitală a Marelui Principat al Transilvaniei din cadrul imperiului austriac.

Prima perioadă i se datorează lui Gheorghe Bánffy,  care în anul 1787 devine guvernatorul Transilvaniei, şi în 1790 mută sediul gubernial de la Sibiu la Cluj. Mutarea sediului gubernial a avut drept consecinţă un reviriment economic al oraşului, şi a condus la apariţia unor palate nobiliare în zonele intra muros, reşedinţele acelor familii care au deţinut diferite demnităţi în administraţia conducerii politice a provinciei.

Odată cu înfrângerea revoluției de la 1848 și instaurarea regimului absolutist, în urma Ausgleich-ului (compromisului) prin care este constituită Austro-Ungaria în 1867, Transilvania este integrată în Regatul Ungariei.

Este anul în care capitala administrativă se mută înapoi la Sibiu, pentru a se putea exercita o mai mare influență austriacă asupra autorităților. Dacă majoritatea cetăților medievale au fost ridicate de germani, dezvoltarea ulterioară a orașelor dintre ziduri a debutat în perioada Reformei religioase, nu printr-o maghiarizare forţată a saşilor, cât prin mutarea multor aristocraţi bogaţi maghiari de la sate, unde îşi aveau moşiile, la oraşe.

După publicarea romanului Dracula de către Bram Stoker în 1897, Transilvania devine asociată (în afara spațiului său geografic) cu vampirii, fiind considerată de mulți străini ca fiind mai degrabă un teritoriu imaginar.

Advertisements

Lasă un răspuns