Advertisements

Cum să menții o afacere în Cluj

Cică românii au spirit antreprenorial, iar până acum o vreme (înainte de criză) se puteau face mici afaceri în RO și cu bani împrumutați. Acum, cei mai răsăriți iau fonduri europene, iar beginnerii se bat pe start-up-uri. Problema nevăzută a Clujului e că, de ceva vreme, capitalul necesar pentru susținerea timp de 3 ani a unei afaceri (1/3 din start-up-uri dispar după primul an) devine inaccesibil, pur și simplu micii întreprinzători clujeni nu mai au cum să îl asigure.

Lumea e interesată însă doar de poveștile de succes. Cât despre eșecuri, de vină sunt (în primul rând) doi factori cu care clujeanul chiar se mândrește, pentru că nu prea-l afectează direct: chiriile mari și salariile în creștere. Chiar dacă ești clujean la doar a doua generație, nu cred că locuiești cu chirie. Au primit ai tăi un apartament de la stat pe care chiar dacă nu-l folosești acum, tot îl vei moșteni cândva – și, cel mai probabil, îl vei închiria.

Dacă vrei să-ți deschizi un mic atelier sau vreun magazin de cartier, sigur ai ochit vreo fostă uscătorie sau un spațiu tehnic pe la parterul blocului, doar n-o mergi tu să iei vitrină pe centru, la scorurile nebunești pe care le pretind ăia acolo. Și până la momentul X, ai pus ceva bani de-o parte – că doar ai salariu bun, că ești clujean! Dacă n-ai avut intrare la Primărie pe vremea lui Funar, ai găsit un cunoscut în mandatul lui Apostu sau al lui Boc, care să-ți facă. Intrarea.

Sau dacă nu la Primărie, la Prefectură. Sau Universitate. Sau. În orice caz, tu nu te arunci precum viniturile care au impresia că pe-aici umblă câinii cu covrigi în coadă. Și totuși, vine un moment când trebuie să te extinzi. Afacerea e un organism viu: dacă nu-i dai să mănânce, te mănâncă ea pe tine. Atunci ieși la vânătoare, în Clujul real, și descoperi și tu că-s prea mari chiriile și nu găsești oameni. Clujenii-s făloși, cum să-ți lucre ei sub 500 euro? Mai pune și tu 100, șefu`. Da` tu ce știi să faci de banii ăștia?

Păi, să conduc mașina, marketing pe internet, lucru în echipă. Să te plângi când e prea puțin de lucru, știi? Sau să dai sfaturi? Angajații au senzația că știu mai bine decât șefii lor ce e de făcut, fără să cunoască toate datele problemei. Abia când se confruntă pe propria piele cu greutățile își arată caracterul: fie dezertează, fie devin flexibili. Abia atunci încep foștii angajați, deveniți antreprenori, să mănânce și ei din pâinea graham a privatului.

Și să-și dea seama că nu-i ca aia de la Panemar. N-am vrut să jignesc pe cineva prin postarea asta, și nici nu cred că vreunul din „virtualii” aflați pe lista mea s-ar regăsi în tipologia schițată. Am vrut doar să semnalez o stare de fapt: că-n Clujul cel fălos, e tot mai greu să susții o afacere. Bine că ne face Boc metrou, să ne-ascundem sub pământ de rușine! Dacă ai un business, ar trebui să-l vezi nu ca pe un mijloc de transport în comun, ci ca o mașină pe care tu ai construit-o, sau pe una la care încă mai lucrezi, ca s-o faci de curse.

Pentru mașina ta, promovarea este combustibilul care te ajută să ieși în lume, ca să te întreci cu alții sau cu tine însuți. S-o ții în garaj doar ca să te uiți la ea cât e de reușită și să n-o scoți pe pistă, nu prea ține – ca business vorbesc. Așa că îți dau un pont: când poți, pune ceva bani de-o parte pentru marketing. Cam cum faci cu impozitele, dacă nu vrei să te trezești cu penalități, dacă le tot amâni. Pe măsură ce dezvolți businessul, sigur că or s-apară tot felul de cheltuieli neprevăzute, dar aceasta nu e una dintre ele.

Dacă pui banii de marketing=combustibil de-o parte și nu te atingi de ei, ai reușit, practic, să faci rost de bani pentru dezvoltarea businessului. Ceea ce este bine, dacă privești pe termen mediu și lung. Pentru că, dacă nu reușești să faci rost de bani din altă parte și intri în banii de marketing, când lansezi produsul ești tu cu tine și cu alți trei prieteni, hai maxim cu cinci dacă ai relații. Căci, nu-i așa, tu nu mai ai bani de marketing, pentru că i-ai cheltuit pe altceva. Pe când, dacă nu te atingi de acești bani și-i folosești la ce trebuie (adică pe combustibil de calitate), înseamnă că

1. te pricepi la făcut rost de bani (un aspect esențial în orice etapă a activității antreprenoriale);

2. când lansezi produsul, ai bani de marketing;

3. cu un marketing de calitate, vânzările tale vor demara.

În continuare, trebuie doar să ții bine de volan și să urmărești cu atenție drumul pe care merge compania ta. Nu te-am convins? Nici n-am încercat prea tare 🙂 Știi tu mai bine cum stă treaba. Ia legătura cu cei de la COLORIM și-or să te lămurească ei de ce ai nevoie ca să fii bine văzut!

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: