Advertisements

Victor Neumann despre Timișoara

Într-un recent interviu din România liberă, trecut aproape neobservat din cauza ultimelor scandaluri mediatice, reputatul istoric Victor Neumann (soțul Simonei Neumann, directoarea Asociației și a echipei de proiect a Timișoarei), expune câteva idei despre ce înseamnă titlul de Capitală europeană a culturii pentru orașul de pe Bega. Așa cum bănuiam într-o scurtă analiză făcută după anunțarea orașului desemnat, s-a lucrat la un nivel psihologic destul de subtil, în care echipa timișoreană a conștientizat foarte clar (spre deosebire de cea clujeană) că titlul va reveni echipei care va demonstra (ori va clama cât mai convingător prin proiect) că are cea mai mare nevoie de el: Timișoara este un oraș în criză, dar cu un mare potențial, au afirmat cei din echipă, dorindu-și să câștige ca să poată ieși din criză. 

Am spicuit câteva întrebări și răspunsuri care ne interesează pe noi:

Ce a făcut diferența? Lumea îi dădea câștigători pe clujeni.

În ceea ce privește Timișoara, noi nu am marșat doar pe merite, am evidențiat și neajunsurile pe care le are orașul. Faptul că a trecut prin multiple schimbări și înainte de 1989, și după; că o migrație masivă a avut loc și înainte, și după 1989, producând schimbări de mentalitate.

Care au fost punctele slabe ale proiectelor de candidatură?

Așa cum am aflat din presă, unele orașe candidate s-au ocupat de spectacole, de promovarea lor prin intermediul unor evenimente precum concerte, festivaluri, concursuri. Principala menire a unei asemenea asociații era însă aceea de a pregăti dosarul de candidatură.

…unul dintre orașele candidate a mizat pe ideea că are toate datele necesare spre a deveni cel mai important centru artistic european. Asemenea auto-proiecții fără acoperire n-au fost convingătoare. Nu excelența e obiectivul principal al orașelor desemnate capitale europene ale culturii. Fără a subestima valorile, cultura înaltă, performanțele individuale și colective, nu putem uita neajunsurile care domnesc în unele orașe ale Europei.

Ce anume ați apreciat la celelalte proiecte de candidatură?

Îmi pare că, alături de Timișoara, Clujul a înțeles ce anume trebuie schimbat în orașul de pe Someș, dar și în România. A arătat că o revoluție politică nu e suficientă pentru o schimbare fundamentală și că o adevărată adaptare la mentalul european se întemeiază pe cunoașterea și recunoașterea celuilalt, dar mai ales pe punțile de legătură dintre comunitățile multiculturale. Adică, pe interculturalitate. Cu alte cuvinte, o pledoarie pentru o schimbare paradigmatică prin cultură și educație. În proiectul Clujului se subliniază faptul că o comunitate urbană liberă se va concentra pe ideea de «uniune clujeană»

Citiți interviul complet aici.

 

Advertisements

Lasă un răspuns