Advertisements

În așteptarea crizei următoare

În timp ce știrile pentru proști îs pline de rahaturi despre ce-o mai fi făcut unul cu mustață și una fără, care mai de care mai penibile, cei care fac bani (nu c-ar fi toți deștepți) așteaptă cu morcovi în fund următoarea criză.Și în timp ce fac asta, își pun tot felul de-ntrebări: cum o să fie ea, criza nouă? cât o să le pape din agoniseală? și tot felul de întrebări de-astea retorice pe care n-ai cum să nu le pui într-o viață de bogat, că altfel te-nvață chestii brusc. Viața.

Acuma să nu confundăm bogații cu hyper-bogații, care au oameni care pun întrebări pentru ei. Bogații sunt doar avangarda, falanga activă, vizibilă a bogăției – oameni care-or muncit pentru banii lor, numiți odinioară peiorativ (de către adevărații bogați, care dominau ecranul) parveniți, ariviști, șamd. Acum ultimii și-au schimbat statutul – ei sunt vedetele, se auto-denumesc elite: financiare, intelectuale șamd- iar hyper-bogații sunt demonizați în fel și chip, așa că s-au cam retras din societate.

Revenind la următoarea criză, întrebarea corectă nu e dacă va veni, ci: când? Iar ce încearcă să lămurească acest articol este dacă să cumperi acum sau să mai aștepți și să strângi bani. Diferența între criza care o sa vină și cea care a trecut va fi următoarea: cea anterioară i-a prins pe mulți care s-au aruncat la investiții (credite cu buletinul la persoane dar și alte extinderi gen hale la companii). Ei bine, până în buza crizei toți ăștia au fost prinși cu pantalonii în vine.

De data asta însă, toată lumea e prudentă, chiar și companiile care stau pe o grămadă de cash.

Cei cu bani anticipează criza asta de mai bine de doi ani, de asta e piața imobiliară sub cod galben. Asta înseamnă că: 1) criza va fi amânată cât de mult posibil, din moment ce toată lumea strânge șuruburile cheltuielilor în avans, 2) că e probabil să nu fie un crash atât de mare ca data trecută, cel puțin inițial și 3) că e probabil să țină mai mult și să se adâncească progresiv – iar asta ține de factori pe care încă nu îi putem anticipa.

Concluzii:  dacă în timpul crizei precedente toți credeau că au bani, dar de fapt nu avea mai nimeni (salarii bunicele aveau doar cei din bănci, și asta doar pentru că pariaseră pe o proiecție optimistă), criza următoare va fi pe dos. Cum băncile (sau cel puțin angajații lor) s-au fript, cu amintirea proaspătă a ce s-a întâmplat acum 10 ani, vor paria next time pe varianta pesimistă.

Și tocmai acest pariu va prelungi agonia. Cei care pariază pe varianta pesimistă, că o criză e iminentă, vor avea prima reacție vor pica ultimii – nu zic că vor și supraviețuii crizei, dar în mod cert vor fi ultimii rămași în joc, și vor trage de timp până când vor putea face regulile următorului. Oare de ce nu se mai vând vilele, ci doar apartamentele mici? Pentru că toți cei care au acum bani și nu credite, adică toți cei care își permit să cumpere, preferă să strângă în continuare până pică undeva.

Ei sunt următoarele gâște. Dacă aș fi la nivelul hyper-bogaților care nu citesc bloguri, aș simula o criză undeva, prin Est, iar gâștele ar veni sâsâind. Un pseudo-crah pe o piață cu locuințe ieftine, dar supra-supra evaluate, gen 1.500 euro / mp metrul de beton ca în Cluj, ieftinit brusc la 950 euro, când el face – în acord cu puterea de cumpărare – 750 euro, de fapt, cu tot cu comisionul agentului.

Cum zicea Patriciu cândva, înainte de precedenta criză, 1 mp construit ar trebui să fie = 1 salariu mediu lunar. Următoarea criză, anunțată nu se va vedea, nici auzi: nu va face bang, nu va spune hello, am venit! Va fi mai degrabă un soft landing, iar asta în imobiliare pe segmentul rezidențial va fi evidentă în statisticile de la sfârşitul anului acesta.

Al doilea sector pasibil de aterizare soft este partea de office – lucrurile se vor întâmpla aici într-o perspectivă de un an, doi (2019-2020) – şi abia după aceea vine rândul comerțului, industriei, şamd.

Advertisements

Lasă un răspuns