Advertisements

Viața pe datorie

Am rămas puțin mirat la știrea că au reapărut cămătarii în Turda, după ce în urmă cu câțiva ani DIICOT destructurase o rețea care-i amenința inclusiv pe angajații bazei aeriene de la Luna. Cu toate majorările salariale, se pare că viața pe datorie este încă de actualitate în România.

Oficial ne merge bine, ne afișăm înțoliți și ne plimbăm în calești luxoase, dar realitatea e, chiar dacă spargem banca de sărbători, că-n ianuarie nu ne putem plăti facturile. Și mai vin cel puțin două luni de iarnă, așa că perspectivele nu-s deloc roze, iar ciorbele zac zile întregi prin frigidere.

casa1Nu-i nimic, lasă că-n orașul comoară ne permitem să dăm peste 1.5oo euro pe metrul de beton construit, sau să ne entuziasmăm de realizări virtuale. Până una alta, trăim o sărăcie de lux, adică foarte scump plătită. România a înregistrat, conform Eurostat, o creștere medie a prețurilor la imobiliare cu 40% între 2014-2018 – cea mai rapidă din Europa, media din UE fiind de 12% în acea perioadă.

Pentru a verifica exactitatea datelor, sursa este aici. Ce urmează? Când cererea scade și oferta creste, etapele prin care trece orice piață sunt: (1) promovarea prin publicitate agresivă —> (2) apar ofertele promoționale —> (3) reducerea grilei de preț la toate produsele. Momentan piața imobiliară de la noi este în primele două etape, însă urmează scăderi semnificative de prețuri în 2019-2020!

Fiți pe fază și… aruncați ciorbele (și prețurile) de luna trecută, nu-s bune nici reîncăzite. Cât despre viața pe datorie, ce să mai zic? De când există bănci şi credite, există şi asta: viaţa pe datorie înseamnă să te poți bucura azi de ceva la care ai putea avea acces, în mod normal, mult mai târziu. Este inversul economisirii. Până de curând, sacrificai prezentul, tăind din cheltuieli, pentru un viitor mai bun. Acum lucrurile s-au schimbat: câştigi prezentul, cu prețul îndatorării.

Crește însă consumul, crește și nivelul de trai… cel puțin pe hârtie. Acum câteva decenii, o excursie în străinătate era un eveniment, azi e un banal city-break. Unii nu dorm noaptea dacă au credite, alții vorbesc cu detașare despre bănci și datorii, iar pentru ei, aprobarea unui împrumut e cea mai bună veste. Vorbim însă de o ţară a subvenţiilor, cu oameni care tremură încă în blocuri neîncălzite.

Poate nu e cazul în Cluj, dar și aici vedem, printre printre magazine Panemar, de pantofi (pe când mai multe de Clujana, că duduie patriotismul local?) și saloanele de înfrumusețare din cartiere, câte o casă de amanet. Oare de ce?

Advertisements

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat: