Advertisements

Vechile străzi noi ale Clujului

Am căutat azi pe cineva pe strada Pavlov din Cluj, și GPS-ul mă ducea doar la Pavlov Apartments. Noroc cu el, altfel nu găseam veci după denumire noua stradă cardinal Iuliu Hossu pe care-am trecut de atâtea ori. De ce spunem încă strada Pavlov, sau piața Engels, deși acolo în apropiere tronează statuia lui Agârbiceanu iar piața se numește chiar așa, după numele poetului, și nu după filozoful politic german Friedrich Engels?

engelsPoate fiindcă bistroul și-a păstrat denumirea (comunistă?) de Engles. Cu Primăverii din Mănăștur n-ai probleme de genul ăsta, chiar dacă fosta stradă Mareșal Ion Antonescu și-a schimbat denumirea tot în 1999, ca și Pavlov. Nu mai știe nimeni nici de Mareșal și cu atât mai puțini de „prietenii” lui, lingurarii, care au dat denumirea anterioară a străzii (Lingurarilor), care traversa mahalaua zisă și Katanga în perioada comunistă. Denumirea Katanga exista pe-atunci și-n Zalău și-n multe alte orașe din țară, cum de era utilizată așa des în Epoca de aur citiți aici.

Până să înceapă construirea blocurilor, toată zona Mănășturului de până la Colina avea denumirea generică de Szabas – un fel de cartierul fără nume. Abia odată cu proiectarea mastodonților din beton, începând cu anii 70, i s-a zis Katanga. Din anii 80 Mănăşturul a devenit un soi de Satele Unite ale Clujului. Cartierul adunase oameni veniţi odată cu industrializarea din tot județul. Dar ceea ce nu a reușit să facă Ceaușescu, construind blocuri la sate pentru urbanizarea mediului rural, reușesc acum așa-zișii capitaliști de tranziție.

Clujul înghite în continuare satele din jurul său cu tot cu tradiții, agricultură și țărani, dar nu importând țărani, ca până acum, ci exportând orășeni în zona periurbană. Iar acest exod spre satele care formează centura din jurul Clujului (pentru că de o centură rutieră metropolitană nici măcar nu poate fi vorba până în 2023) va continua, atâta vreme cât majoritatea clădirilor din centrul orașului au fost retrocedate bisericilor, chiar dacă ele fuseseră cândva doar în administrarea (nu și în proprietatea) unor organizații, asociații sau fundații numite Statusuri.

stradanapocaUna peste alta, denumirea majorităţii străzilor din Cluj s-a schimbat de mai multe ori de a lungul secolului trecut, fiecare regim politic încercând să-şi pună amprenta asupra oraşului prin modificarea plăcuțelor străzilor. Astfel că acestea ajungeau parte a dezastrelor care loveau orașul: cum venea un alt ocupant, schimba iar străzile ca să marcheze locul. Doar în cazul străzilor lăturalnice sau periferice, se traducea denumirile vechi (maghiare), mai ales când acestea localizau străzile, gen Cărămidarilor (Téglás utca), Piezişă (Hegyvölgy-utca) sau Tăietura Turcului (Törökvágási utca).

Însă denumirile străzilor principale au făcut parte din programul de deznaţionalizare, sau de naţionalizare exagerată a acestui oraş. Erau străzi care îi înfuriau şi-i făceau să se simtă străini în ţara lor pe români şi străzi care-i înfuriau pe maghiari. Clujul a trecut prin conflicte politice, care au fost consfinţite apoi prin nume de străzi. Mai întâi au fost germanii, cei care au şi construit cetatea medievală. Au urmat ungurii, apoi românii, Clujul fiind un bun subiect pentru studii de caz despre cum s-au format orașele și cum au evoluat ele, sau despre modul în care și-au lăsat ocupanții lor amprenta. Cert este că dacă în trecut orașul era supus armatelor și imperiilor și era mutilat după bunul lot plac, acum, deși liber, abia reușește să-și mai găsescă identitatea.

Un caz fericit este tendința de a da străzilor numele unor personalităţi clujene sau legate de acest oraș: Alexandru Borza (botanist, 1887-1971), David Prodan (istoric, 1902-1992), Emil Isac (scriitor, 1886-1954), Iuliu Haţeganu (medic, 1885-1959), Iuliu Moldovan (medic, 1882-1966), Lucian Blaga (poet și filozof, 1895-1961), Octavian Goga (poet și om politic, 1881-1938), Romulus Vuia (etnograf, muzeograf, 1887-1963), Sextil Puşcariu (lingvist și filolog, 1877-1948), Sigismund Toduţă (compozitor, 1908-1991), Ştefan Ludwig Roth (preot și om politic, 1796-1849), Victor Deleu (primar, 1876-1940). Astfel, numele acestor personalităţi devin locuri comune pentru memoria locală.

Advertisements

Lasă un răspuns