Advertisements

Protest contra vaccinării

De la Olivia Steer și Andi Moisescu s-au molipsit și câțiva clujeni: în jur de 50 de persoane au participat azi la protestul cu acte-n regulă din Piața Unirii, contra vaccinării obligatorii. Culmea e că acest protest „izbucnește” tocmai în timpul unei epidemii de rujeolă. La el participă foarte puține persoane, pentru că de fapt, nici nu prea avem prin stocurile Ministerului sănătății amenințătoarele vaccinuri. Obligativitatea nu e pentru cei care ies la protest, iar cu puțină răbdare, părinții speriați de ea ar putea evita vaccinarea prin câteva amânări, până la epuizarea firavelor stocuri existente.

cluj2Iar grosul populației neînregimentate sanitar, căreia i se adresează de fapt „obligativitatea” asta, pur și simplu se luptă pentru supraviețuire, cu și fără vaccin. Adevărul este undeva la mijloc: kinderii care trăiesc într-un mediu aseptic ar trebui duși pe la țară și lăsați să pape niște viermișori, ca să-și facă anticorpi (sau să fie vaccinați, ceea ce este o formă ușoară de infectare, cu același scop), iar copiii care ar trebui vaccinați obligatoriu sunt cei cresc într-un mediu plin de microbi. Dozajul sau concentrația vaccinului ar putea eventual să difere aici, dar pentru asta ar trebui făcute niște teste, ceea ce complică și mai mult o problemă și așa complicată. La protestul de azi au participat câteva mămici simpatice, cu pancarte drăguțe. Dar la un examen serios, câteva din argumentele anti-vacciniștilor surprind prin prostia lor:

  1. Teza conform căreia odată vaccinat te poţi îmbolnăvi, dar într-o formă mult mai uşoară. Nu prea există termen de comparaţie pornind de la care să poţi proba forma „mai uşoară” sau „mai grea”. Ştiinţific vorbind, am avea nevoie de câţiva oameni care să facă aceeaşi boală de două ori, o dată în condiţii de vaccinare şi a doua oară nevaccinaţi. Așadar, o afirmație imposibil de demonstrat. 
  2. Vaccinistii nu sunt în stare să coreleze statisticile lor cu ceea ce susțin. Dacă unii oameni trec mai uşor decât alţii prin aceleaşi boli, factorii decisivi rămân: rezistenţa biologică (diferită de la individ la individ), îngrijirile personalizate, comorbidităţile – restul e doar PR.

Totuși, există și argumente valide în favoarea acestei opțiuni anti-V. Iată o succesiune logică (argumentație – Radu Iliescu):

  1. Una dintre cele mai serioase întrebări care poate fi pusă în contextul legii vaccinării obligatorii este: dacă noi ne vaccinăm toţi, virusurile unde mai dorm? De un răspuns coerent la această întrebare depinde înţelegerea miturilor pe care prevenţia prin vaccinare le-a propagat în ultimii zeci de ani. De exemplu, afirmaţia potrivit căreia cei nevaccinaţi sunt purtători ai virusurilor care abia aşteaptă să migreze pe cei vaccinaţi. Aici se pornesc o mulţime de întrebări: cum se face că cei nevaccinaţi sunt purtători care nu se îmbolnăvesc, iar cei vaccinaţi nu sunt purtători, după care devin purtători şi se îmbolnăvesc?
  2. Pretenţia eradicării bolilor prin vaccinare se bazează pe teoria nevaccinaţilor care sunt gazde pentru virusuri. Adică, dacă vaccinăm şi tot vaccinăm, până la urmă virusul nu mai găseşte nicio gazdă în care să se cuibărească confortabil şi este exterminat. Sună frumos şi gospodăreşte, doar că boli considerate eradicate reapar, şi toată teoria se dă peste cap. Întâi de toate, pentru că putem constata cu uşurinţă că „eradicarea” este o vorbă nelalocul ei, folosită din neştiinţă sau orgoliu
  3. Dacă virusurile sunt peste tot, şi ar trebui să admitem că nu manifestă o predilecţie pentru cei nevaccinaţi, atunci pretenţia de a-i vaccina pe refuznici în numele confortului majorităţii cade. Iar dacă bolile ar fi cu adevărat eradicate prin vaccinare, conform înţelesului pe care verbul „a eradica” îl are în dicţionar, ce-ar fi s-o lăsăm mai moale cu vaccinarea, că doar nu schimbi în demenţă cauciucuri bune la o maşină, nu-i aşa? Sau poate am ştiut dintotdeauna că vaccinarea nu eradichează nimic?

Sursă foto: Ziua de Cluj

Advertisements

Lasă un răspuns