Advertisements

USR versus USR

Dacă nu știați, România are două USR-uri, iar debandada legislativă în care ne aflăm este întreținută și de aceste acronime. Nu este vorba aici de partidul sau Uniunea Salvați România versus Uniunea Scrieți (sic!) România ci de Uniunea scriitorilor înscriși la Tribunal conform OUG 26/2000 (s-o numim USR2), și de Uniunea scriitorilor conduși de criticul Nicolae Manolescu (USR1).

Scurt istoric

Prima uniune „de creație” a fost înființată ca persoană juridică de utilitate publică prin Decretul nr. 267/1949. Din 15 ianuarie 1990, îşi desfăşoară activitatea conform Decretului lege 27/1990 și funcționează în Calea Victoriei nr. 133, sector 1, Bucureşti. În 1990, dupa Revoluție, conducerea U.S.R a demisionat. A fost ales președinte Mircea Dinescu, iar ca președinte de onoare Stefan Augustin Doinas.

Între 1996 si 2000 U.S.R. l-a avut ca președinte pe Laurentiu Ulici, iar între 2000 și 2005 pe Eugen Uricaru. Criticul Nicolae Manolescu ajunge la președinția USR în 2005, când Uniunea era condusă de Eugen Uricaru. Atunci, mulți dintre cei care-i cereau prozatorului Uricaru să demisioneze susțineau că acesta nu conducea Uniunea cu destulă transparență, plus că se zvonea că Uricaru ar fi avut relații nepotrivite cu Securitatea.

Toți admiteau însă că prozatorul ținuse Uniunea pe linia de plutire, dar susțineau că USR va merge mult mai bine avându-l pe Nicolae Manolescu la cârmă. Când criticul literar a ajuns președintele USR, în urma Conferinței Naționale din iunie 2005, care-l alege pentru pentru un mandat de patru ani, mulți și-au zis că fostul candidat la președinția României va fi marele revitalizator al sindicatului scriitoricesc.

Manolescu versus Teodorescu

După ce devine președintele USR, Manolescu ajunge și academician, titlu pe care „nemuritorii” i-l refuzaseră până atunci, apoi devine ambasadorul României la UNESCO. Asta în timp ce Uniunea Scriitorilor pierde, după un lung proces, Casa Scriitorilor. Casa Vernescu, găinușa cu ouă de aur, grație lui Laurențiu Ulici, rămâne fără chiriași, iar USR renunță la contractul care-i dădea dreptul să dețină sediul asociațiilor USR, într-o clădire din centrul Bucureștiului.

Urmează în 2015 înființarea Grupului pentru reformă în USR în jurul unui nucleu de 50 de membri, iar în decursul anului 2017, 17 scriitori sunt dați afară din USR în urma unei Adunări generale care-l alege președinte pe Cristian Teodorescu. După primele excluderi, Ruxandra Cesereanu demisionează din consiliul Uniunii. Fostul președinte al Uniunii, Nicolae Manolescu, declară că autorii sancționați au încălcat Statutul și, dacă va fi cazul, va face plângere penală. Cristian Teodorescu, în replică, îl acuză pe Nicolae Manolescu de ilegalități:

Jurnaliștii care iau de bune ceea ce le spune N.Manolescu, fostul președinte al Uniunii Scriitorilor, vorbesc despre un scandal în USR. Unii dintre ei cred că există două uniuni ale scriitorilor paralele. Nu e adevărat, la fel cum nu e adevărat că unii ar fi adevărații, iar alții pretinșii lideri ai USR. După ultimele două adunări generale ale membrilor Uniunii există o singură conducere a USR. Și ea nu-l are în frunte pe N. Manolescu.

Cine sunt clujenii disidenți?

Din Cluj au semnat în 2015 petiția Grupului pentru reformă în USR: Claudiu Groza (Tribuna, festivalul de Teatru Nou Arad), Ioan Bozac, Alexandru Bindila, Octav Zlătior, Sorin-George Ciama, Ciprian Petru Stroian, Lucian Pop, Sam Iuga, Al. Florin Tene, Gabriel Cojocaru, Morcan Maria și Radu Niciporuc.

Alții, în schimb, s-au dezis de această inițiativă. Vasile Gogea declara, la 24 februarie 2016: „În urma informării primite de la d-na Irina Petraş, preşedinta Filialei Cluj a USR, din care fac parte ca membru titular, vă aduc la cunoştinţă următoarele:

DA, am semnat, în faza iniţială scrisoarea Grupului pentru reformă a USR, adresată Consiliului de conducere şi Preşedintelui USR, D-l Nicolae Manolescu, dar cu condiţia iniţierii unei discuţii strict în limitele Statutului USR, deci în organismele alese legal ale Uniunii.

NU am autorizat pe nimeni şi NU am semnat nici un fel de demers al Grupului care a depăşit cadrele Statutului, părăsind procedurile interne ale Uniunii. NU susţin, chiar dezavuez, iniţiativa Grupului de a târî USR într-un proces în instanţele de justiţie. Urmările unei asemenea iniţiative nu sunt greu de anticipat şi nu sunt deloc dezirabile pentru niciuna din părţi.

Vă rog respectuos, prin urmare, să consideraţi nulă şi neavenită eventuala mea semnătură pe orice document care a fost înaintat altor instituţii decât USR de către Grupul pentru reformă a USR.

S-au declarat apoi victimele unui act de fals şi de uzurpare a identităţii Andrei Terian: „Sigur, sunt destule lucruri cu care nu sunt de acord în USR, dar asta nu înseamnă că am de gând să mă transform într-o mascotă a impostorilor şi frustraţilor” și prof. univ. dr. Stefan Borbely: „Surprins, am aflat de la Irina Petras ca as face parte dintr-un grup. Nimeni nu m-a consultat in prealabil, presupun ca am fost inclus abuziv“.  Cel mai direct mesaj i-a aparținut însă lui Claudiu Groza: 

Nu valoarea literară a contestatarilor dvs., dle Manolescu, era în discuție atunci ori acum, ci anvergura dvs. de a administra o organizație cu mari resurse, o bogată și variată populație de membri năbădăioși și o uriașă umbră de suspiciune aruncată după discuția publică de la începutul anului trecut.

Faptul că, timp de un an, n-ați reușit să lămuriți chestiuni acute, stringente, legate de situația financiară a USR, faptul că n-ați făcut decât să provocați conflicte din orice chestionare colegială asupra acestui subiect, mă face, stimate dle Președinte, să mă dezic, ca membru USR, de conducerea dvs. Vă rog să nu uitați să mă excludeți!”

Sursă foto: revista22.ro

Advertisements

Lasă un răspuns