Advertisements

O trilogie clujeană

În anul de grație 2016, după o ediție FICT care-i aducea la Cluj pe Alessandro Baricco, Franco Moretti (Italia) și pe Adam Puslojić – ca să-i numesc doar pe cei mai celebri invitați străini – primeam de la Editura Școala Ardeleană, al cărei manager, Vasile George Dâncu, este co-organizator al Festivalului internațional de carte Transilvania, acceptul pentru publicarea unei cărți.

afisLansarea acestui prim volum al trilogiei mele clujene (este vorba de Chiriaș la Cluj) avea să se-ntâmple abia în 2017 la Book Corner, când am reușit să-i strâng la un loc pe toți cei care au contribuit la scrierea lui chinuită – este vorba de profesorii Horia Corcheș (scriitor) și Norbert Petrovici (sociolog). M-au onorat cu prezența și Anamaria Lăzăruț Mihăilă de la Echinox, ca moderator al întâlnirii, și deputatul independent Adrian Dohotaru, cu inițiative în probleme locative.

Mediatizarea evenimentului a fost făcută în următoarele publicații on-line: Cluj.com, Cluj.socialClujlife, I like Cluj, Muzica instanțelor, Ziarul de la Cafea și Cluj.media. Cele mai multe recenzii (8 la număr) au apărut în comunitatea Goodreads, dar am câteva și pe Filme-cărți.ro, Literaturapetocuri.ro sau Revista blogurilor. Un dosar de presă modest, pentru că abia venisem de la un festival de teatru și nu am trimis niciun comunicat. Le mulțumesc tuturor celor care au preluat evenimentul, căruia nu am vrut să-i fac publicitate, fiind curios, mai degrabă, pe cine va interesa.

Volumul a mers apoi la Gaudeamus, la standul editurii Școala Ardeleană, dar traseul său în librării va începe abia de la începutul anului viitor, odată cu lansarea celui de-al doilea din trilogie, Recuperatorul de iepuri. Ce am reținut în timpul lansării volumului în librăria clujeană Book Corner a fost sugestia lui Adrian Dohotaru de a scrie cărți inspirate din realitatea imediată.

Ce aveam atunci pe rol era un roman după cazul Omului cu ciocanul, dar ideea sa m-a pus pe gânduri, mai ales că aveam pe rol volumul II din trilogia dedicată Clujului contemporan, a cărui acțiune – dacă pot să-i zic așa – se petrece ceva mai aproape de zilele noastre. Cazul Lucan mi se pare însă, acum, subiectul ideal – și nu atât caracterul medicului urolog mă fascinează, cât cel al deputatului USR Emanuel Ungureanu (fost coleg de partid cu Dohotaru) care a avut nevoie de 13 ani ca să scoată la lumină ce se întâmpla la Institutul clujean de transplant renal.

Advertisements

Lasă un răspuns