Advertisements

Cât de tradițional e Clujul?

Pe tinerii clujeni care vor să urnească lucrurile aici (organizând ceva, de exemplu) orașul îi obosește: prin inerția lui (=rezistența la schimbări) și prin tradiționalismul său militant. Pe cei mai în vârstă, care fac mereu analogii cu orașul din memoria lor de lungă durată, schimbările îi obosesc în egală măsură, deși nu la fel: ei simt procesul de modernizare (și în același timp, de alienare) prin care trece Clujul lor, cel dinainte de Napoca.

clujaIeri a fost ziua limbii române, un fel de sărbătoare laică, bună să meditezi două minute la ce (mai) reprezintă ea și faci o postare pe facebook. Interesant de văzut, tot așa în treacăt, că nici sărbătorile astea laice nu mai înseamnă cine știe ce decât, eventual, pretextul unei remarci în media socială (sau social-media? sic!). Revenind, pastișez postarea cuiva de pe facebook:

În Clujul tradițional 2017 aplici pentru un job, te vezi cu cineva la Olivo Caffe și intri apoi să răsfoiești o carte la Book Corner Librarium – sau peste drum, la Bookstory. Câte englezisme deja, într-o singură frază? Vreo șase, dar mai putem încerca. Compari la cafea festivalul Untold cu Jazz in The Park, mai o bârfă apropos de falimentul Cluj Arena, în timp ce vezi reclama aia mare cu EuroBasket 2017; afli că mai ușor prinzi un job dacă ai avut înainte un internship în respectiva companie și te uiți cu nostalgie la un afiș cu Junior summer school, deși vara-i pe gata.

Ne apropiem de zece – da, am lungit-o puțin cu punct și virgulă, dar e semn că se poate și mai rău. Și că indiferent cât de tradiționalist ar fi Clujul, el este în același timp… europenizat și englezit. Europenizat prin eforturile administrației, care insistă să-l pună pe o hartă a Europei (aceeași administrație care pune la intrări plăcuțe în limba latină), și englezit prin eforturile noastre interioare de a ne ralia, măcar prin limbaj, unei lumi în schimbare. Una în curs de globalizare, în care noi depunem eforturi spre europenizare.

clujbDar tendința aceasta nu este nouă: la începutul secolului XIX limba română era invadată de „furculision”, iar toate aceste eforturi de dată recentă arată ceva despre (ce se întâmplă cu) noi. Inclusiv primarul Emil Boc este conștient de moștenirea Funar – motiv pentru care nu s-a grăbit în niciuna din primele sale campanii să denigreze realizările acestuia, afirmând că „trebuie să remarcăm lucrurile bune”. Abia mai nou, pomenind de „cum arăta Clujul în 2004 și cum arată acum”, limbajul abilului politician (populist) vădește o încercare de a glisa dinspre electoratul tradițional, pe cale de dispariție naturală, spre cel tânăr, presupus pro-european, pro-evenimente și distracții în centrul orașului.

Se spune că avem conducătorii pe care îi merităm. Și prin extensie, orașul pe care ni-l dorim și-l construim: în egală măsură european și englezit, scump la preț (=costul vieții) și la fel de mult prețuit de noi, cei care-l iubim și urâm cu măsuri diferite: unii, în măsura în care-l putem schimba – ceilalți, în măsura în care el, Clujul tradițional, rezistă schimbărilor. Semn că ne place așa cum e, contradictoriu: și modern(izat) și tradițional(ist).

Advertisements
2 Responses to “Cât de tradițional e Clujul?”
  1. Adrian 1 septembrie 2017
    • Marius Oliviu 1 septembrie 2017

Lasă un răspuns