Advertisements

Toamnă grăbită la Cluj

După sezonul prelungit de vacanță, orașul se străduiește să revină la viață, iar toamna să ia locul verii. Competiția de pe străzile Clujului a atins în ultima săptămână paroxismul: zilnic au loc cel puțin două accidente, șoferi grăbiți să ajungă cu 5 minute mai devreme undeva se ciocnesc, se accidentează și merg mai departe, ca și cum nimic nu-i poate face să ia piciorul de pe accelerație.

Inerția locuitorilor din marele Oraș de pe Someșul Mic e precum oboseala de după concedii: trece greu 🙂 cu toate că, așa cum spuneam, lumea pare că se străduiește: CJ s-a apucat să lucreze la „consolidarea” gropii de gunoi de la Pata Rât, care o să fie curând ca podul de piatră, tot mai trainică și mai frumoasă, pe râu în jos, și până și echipa bogaților de la CFR s-a hotărât să joace fotbal, după mai multe tentative nereușite.

t1Ce se pierde printre aceste mai puțin semnificative detalii de sezon este provincialismul discret al unui oraș mult mai ușor de contemplat cândva, și mult mai grăbit azi – chiar dacă nu întotdeauna cu rost. Pentru că este o grabă cu rost și cu mișcări precise, numită hărnicie, potrivită toamnei, când se culeg roadele verii, și o grabă fără rost, în scopul (mai puțin nobil) de-a recupera întârzieri sau delăsări.

Prin spoiala de „europenism” wannabe al unui oraș care-și întâmpină în 2018 comisarii europeni cu pâine și cu sare, răzbat notele provinciale de „găzdălism” și „aflat în treabă” ale unora care ocupă temporar niște funcții care sunt în mod evident pălării prea mari pentru creștetele dumnealor.

Cu toate astea, ca niște pălărieri pricepuți ce se află, oamenii cu pricina se străduiesc să micșoreze cât se poate pălăriile, în loc să-și umfle puțin materia cenușie. Așa că să nu vă mirați dacă azi-mâine în loc de „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva”, o să auziți: acoperă-mi frunza cu ceva.

Advertisements

Lasă un răspuns