Advertisements

TIFF după 16 ediții

Consider festivalul abia încheiat drept cel mai cheap din ultimii cinci ani, cel puțin după filmele prezentate. Este singura ediție a TIFF la care am văzut un (1) singur film bun, On body and soul, plus câteva firimituri: o comedie de groază, și un documentar cât de cât interesant despre care am scris câte ceva pe-aici. Îmi pare rău de un singur film ratat și anume de „Piatră pe inimă”, premiat pentru regia lui Gudmundur Arnar Gudmundsson, care a întrunit și sufragiile publicului.

În rest, am asistat la un atac la adresa Coaliției pentru familie, vorba unui ziarist clujean, amortizat puțin de reacția marelui Delon, care a declarat că nu este pe invers. Dacă actorul francez nu a priceput decât târziu ce se cocea pe spinarea lui, atunci domnul Giurgiu și-a cam bătut joc de el, ceea ce ar putea afecta și reputația TIFF. În afară de Alain Delon un singur invitat interesant, și anume Armand Assante – care a mai și avut ceva de spus la TIFF Lounge. În rest, nu a fost prea mare lucru de apreciat pe-acolo, poate doar cafeaua Nespresso din locație.

La final, mi-am amintit de ce zicea Andrei Gorzo despre festivalurile de film, cum că-s o crăpelniță cinematografică – iar TIFF și-a atins targetul ăsta, deja. La festival vin două categorii de oameni: unii care au văzut destule filme la viața lor și nu-i mai interesează ca obiect artistic, doar ca narațiuni – pe care le consideră infantile. Aceștia sunt interesați în principal de oameni (de actorii și regizorii invitați) dar sunt o specie pe cale de dispariție iar aceasta a fost, după declarațiile lui Tudor Giurgiu, ultima ediție care li s-a mai adresat.

De acum TIFF-ul se va face doar pentru cealaltă categorie de public, cel format din tineri și middle-age care înghit orice proiecție de film li se oferă, pentru că ar putea fi vorba de artă. Mă întreb în ce măsură oferă TIFF ceva din identitatea sa cosmopolitului Cluj, sau doar se folosește de imaginea orașului din inima Transilvaniei. Urmează FITS, B-IFF și Întâlnirile internaționale organizate la Cluj de Teatrul Lucian Blaga. À bon entendeur, salut!  Et au revoir, monsieur Delon. Mersi că ne-ați găsit pe hartă, vorba aia.

Advertisements

Lasă un răspuns