Advertisements

Cum a evoluat suprafața (și optimismul) Clujului

Recenta retrocedare în instanță a unei mari părți a livezii Palocsay către Feleac și micșorarea suprafeței arondate satului Napoca (400 de hectare) m-au făcut să urmăresc puțin evoluția Clujului, ca suprafață ocupată. Dacă cetatea veche avea doar 22 de hectare (mai mică decât incinta romană, din ale cărei materiale se presupune că a fost edificată), cetatea medievală lărgită ajungea la 45 hectare, acesta fiind teritoriul intra-muros.

Orașul din jurul cetății crește treptat, înglobând grădini, fânațe și alte proprietăți ale privilegiaților care trăiau din meșteșuguri, comerț și se adăposteau înapoia zidurilor. Până mai ieri metropola contemporană se lăuda cu 17.950 hectare, echivalentul a 179,5 km², adică de 40 ori mai mult. Pentru marele Oraș de pe Someșul Mic, 400 de hectare nu sunt chiar o mare pierdere (2,2%), în timp ce pentru comuna Feleac, singura din jurul Clujului rămasă ca odinioară, suprafața (re)câștigată este un balon de oxigen.

Nu doar procentual (înregistrăm totuși o creștere cu 6,5% a suprafeței), cele 5 localități componente ale Feleacului având împreună destul teren (61,7 kmp), cât valoric. Asta deoarece terenul din proximitatea Metropolei este mult mai scump decât fânațele felecanilor. Celelalte comune din jurul Clujului s-au îmbogățit și modernizat cumva, în vreme ce Feleacul era ultima din inelul din jurul Metropolei în care gentrificarea nu prea funcționa.

Ăsta fiind un concept modern care presupune că e suficient ca-ntr-o zonă săracă să apară un artist sau alt visător care să-i pună în valoare potențialul, construind acolo chiar în condiții vitrege, ca alții să-l urmeze și să îmbogățească și să modernizeze tot arealul. Voci sceptice din rândul clujenilor consideră că, din acest punct de vedere, era mai bine ca terenurile respective să rămână arondate Clujului pentru a fi dezvoltate cât de cât responsabil.

Odată trecute la Feleac, riscul ar fi să transforme comuna într-un ghetou imobiliar, al doilea Florești. Dar ce să-i faci dacă terenul a fost a felecanilor și l-or vrut înapoi? Pentru cea mai săracă comună din jurul Clujului, infuzia asta de proprietate e ca o pită caldă. I-a oferit ceva mai bun orașul la schimb? I-a întors, i-a purtat pe Felecni, i-a cam batjocorit. Într-un târziu (după 25 de înfățișări!) justiția a funcționat și terenul s-a reîntors la proprietarii de drept.

Începe implozia unei piețe speculative deja în regresie pe segmentul de apartamente / case grupate, după cum am scris aici. O grămadă de bani erau blocați în terenuri ultra-scumpe, cu o marjă de profit ultra-mică. Jale mare pentru speculanții imobiliari care forțau prețurile terenurilor în sus, aceste 400 de hectare de teren, reintrate în circuitul imobiliar. Asta pentru că a cumpăra constant și a ține prețurile sus e mai mult o chestiune de psihologie.

Impactul ciclului economic pe termen lung asupra stării psihice a unei comunități este pe măsura. Perioadele de creștere îi fac pe oameni încrezatori. Viitorul este văzut cu serenitate, sunt lansate proiecte individuale și societale de anvergură, investitii și cheltuieli pe masura. Pe plan politic, societatea accepta mecanismele institutionale democratice și politici economice liberale, scrie Florin Luca aici.

„Miscarile culturale si artistice sunt progresiste, punand accentul pe rationalitate si obiectivitate. Lucrurile se schimba insa radical atunci cand vorbim despre descrestere economicaPrecaritatea afecteaza in mod durabil moralul populatiei, la care incertitudinile si lipsa sigurantei zilei de maine creeaza stari de neliniste si lipsa de incredere în sine. Pe aceste fond, conceptiile, atitudinile si comportamentele umane au o puternica încarcatura emoțională”. Titlul articolului: va curge sânge 🙂

Advertisements

Lasă un răspuns