Advertisements

Când știrea bate filmul

farhadiDupă refuzul accesului în USA de acum două săptămâni al regizorul de film iranian Asghar Farhadi, nominalizat (și favorit) la premiile Oscar în secţiunea Cel mai bun film într-o limbă străină cu pelicula „Forushande”, autorităţile americane au decis să-i interzică intrarea în ţară unui alt cineast – un tânăr cameraman ce urma să participe și el decernarea premiilor Oscar, anunță Adevărul.ro:

Sirianul Khaled Khatib, în vârstă de 21 de ani, a contribuit la realizarea unui film documentar tulburător despre războiul din țara sa.

„The White Helmets“ („Căştile Albe“) a fost nominalizat la Premiile Academiei Americane de Film la secţiunea „Documentary (Short Subject)“ – documentar scurtmetraj.

Departamentul de Securitate Internă din USA a decis, în ultimul moment, să restricţioneze accesul în ţară al lui Khaled Khatib, care face parte din echipa de realizatori ai filmului documentar „The White Helmets“. Khatib urma să ajungă sâmbătă 26 februarie în Los Angeles, via Istanbul, cu un avion Turkish Airlines. Planurile sale au fost brusc oprite când oficialii americani au anunţat găsirea de „informaţii defăimătoare“ împotriva lui Khalid.

SalesmanÎn lumina acestor reacții oficiale, știrea potrivit cărora oficialități din țările occidentale confruntate cu valuri de emigranți ar fi ascuns întâmplări de genul celor petrecute în filmul iranianului Asghar Farhadi (agresiuni sexuale) capătă alte conotații. Ca-ntr-un experiment social, filmul urmărește distrugerea unui cuplu sub influența unor întâmplări aproape neverosimile, care par venite mai mult dintr-un scenariu (literar) decât dintr-un destin dramatic.

Promovarea la marile festivaluri și gale de film a producțiilor inspirate din viața emigranților nu atât pentru valoarea lor artistică (indiscutabilă, în unele cazuri, cum este și Forushande) cât pentru mesajul lor social-politic, explica cum producții ca Dheepan au luat în 2015 premiul în favoarea unor filme ca La Loi du marché – dacă e să numim unul tot pe teme sociale – La giovinezza ori The Lobster.

În această lumină sinistră, ne-am putea pune problemă ca tulburătorul film al lui Farhadi este promovat ca o scuză – cum că intoleranța aparține unui sistem social, nu oamenilor care-l părăsesc. În acel sistem în care poliția violează tinerii protestatari sau virginele condamnate sunt erau violate ca măsură profilactică (crezându-se că dacă moare fecioară, o femeie ajunge direct în rai, iar pentru o condamnată, această posibilitate trebuie eliminată), ce să mai pretinzi de la niște dezrădăcinați? O presupunere infamă, recunosc (demnă de mintea unui Trump), dar una cu atât mai tulburătoare.

Advertisements

Lasă un răspuns