Advertisements

N-avem miniștri, creștem secretari?

Mă miram luna trecută cum de-n onor „guberniul” României nu s-a găsit loc niciunui clujean, dar mi-a trecut repede, văzând ce se-ntâmplă pe-acolo. Ce n-am luat eu în calcul e că urmele trecerii lor pe-acolo rămân. Asta am realizat abia citind articolul Cosminei Fernoagă din Actual de Cluj, care titrează: Cum să pleci din Cluj „om de stat”, care redă traseul unor miniștri clujeni și tinerii consilieri rămași în ministere.

Într-o imagine, alături de ministrul transporturilor Răzvan Cuc (33 de ani) apar tinerii secretari de stat Mihai Tămâian și George Vușcan, clujeni de origine. Bravo lor, nu am sheruit articolul pentru amplificarea bârfelor. Ci pentru interesanta schimbare de paradigmă, într-o societate care se plânge de lipsa de perspectivă a tinerilor ca și de una în care meritocrația s-a lăsat (prea) mult așteptată.

Predare de ștafetă peste rând?

Iată că acum sunt promovați tinerii, și nu oricum, ci la nivel înalt – în posturi de decizie, care presupun cumpătare și experiență. Posturi în care-ți cam alegi echipa, decizi cine rămâne și cine nu, desigur cu respectarea legii. Într-o discuție recentă cu cineva despre acest subiect (tinerii abonați încă de la vârste fragede la diferite funcții), doamna cu care vorbeam și-a exprimat opinia că sunt aleși pentru „cruzimea” vârstei. Iar dată fiind această cruzime, atât la proprii cât și la figurat, tinerii decidenți nu ezită să taie în carne vie, în situații în care cei din alte generații și-ar cumpăni mai mult deciziile.

stafeta

Această opinie, corelată cu mesajele radicale din ultima perioadă, mă duce cu gândul la o predare de ștafetă peste rând. Nu cumva asta se-ntâmplă acum? După o lungă perioadă cu posturi blocate în care rămași în sistem țineau cu dinții de ele, e ca și cum o întreagă generație (așa-zișii decreței) care a construit și socialismul, și-a mai traversat și perioada zisă de tranziție spre economia „din piață”, ar fi sărită din cursă. Iar cei de 50-60 de ani predau ștafeta celor de 30-35. Pentru că sunt necompromiși, mai ușor de manevrat, sau mai „cruzi”?

Advertisements

Lasă un răspuns