Advertisements

Această lehamite a referendumului

A trecut și referendumul sau plebicistul cu numărul 10 din istoria României. A trecut chiar dacă a picat, pentru că ăsta a fost miza jocului: trecerea timpului. S-au spus atâtea absurdități, și s-a bătut în așa hal apa în piuă, că s-a pierdut scopul acestei pseudo-consultări, și anume: securizarea bazei electorale pentru anii 2019 și 2020, când vin următoarele bătălii cu miză.

Adică exact ce n-a avut Referendumul, o miză reală. Cel mai probabil că PSD nu se aștepta să nu treacă, dar acesta n-a fost un scop în sine. Partidele tradiționale au urmărit atragerea celor deranjați de retorica „progresista”. Că deranjul n-a fost suficient de mare cât să-i scoată pe oameni din case și să-i facă să meargă la vot, până la alegerile următoare n-o sa mai conteze. Se răcește faza.

RecfeToate partidele au fost de acord cu acest inutil exercițiu democratic, privindu-l ca un antrenament electoral. Absolut toate. Nu și cetățenii, la care a fost vizibilă o lehamite… Oricum absenteismul a fost mare și când era vorba de a merge la vot, dar atunci oamenii mai găseau motive să se urnească din case: că pensii, că ajutoare, că UE, că viitorul copiilor, că jos comuniștii, tot mai găsea cineva vreun câștig din faptul că pierde cineva alegerile alea.

Plus că era întotdeauna un chip, un nume, o figura centrală, o „locomotiva” pentru sau contra căreia se vota: Iliescu 90 și 92, Rațiu/Câmpeanu, Constantinescu, Iliescu 2000, Vadim, Băsescu, Ponta, Iohannis. Acum? Ok, ar fi Dragnea identificabil, ca figură, cu referendumul – ca el l-a vrut. Dar, întorcându-ne la miză, e zero pentru marea majoritate: ce rezolv dacă mă duc?

Cresc salariile la bugetari? Nu ne mai iau ungurii Ardealul? Nu ne mai fură politicienii, guvernul, statul? Nu? Nimic din toate astea? Atunci, stau acas’. Cam asta e traducerea lehamitei, în speța de azi. Referendumul a fost o bătălie de tip proxy – și asta n-au reușit să explice toți experții ajunși pe sticlă. A fost greu pentru cei dezinteresați de referendum să urmărească direcția în care au zburat injuriile, cine a-njurat pe cine, și de ce.

Păi dacă nici nu prea știa omul de referendum și despre ce este vorba exact, de ce să se simtă lezat? Pe mine unul inițial neparticiparea la vot m-a surprins, mă așteptam să rupă românii ușile secțiilor de votare. Uite că m-am înșelat și până și oameni care nu agrează homosexualii s-au ferit de referendum. În fond, e treaba fiecăruia ce sex alege. Dar garantezi ca asta e tot? Că, după asta, nu urmează și altele? A, nu, nu garantezi?

Nu ai cum. Hmmm, la faza asta m-ai cam pierdut. Încep sa am dubii. Încep sa am dubii ca ar trebui să nu-mi pese. Asa, preventiv, poate ar trebui sa ma opun. Poate, încă nu-s decis. Dacă începi însă să-mi zici că dacă nu gândesc ca tine sunt prost, înapoiat, fan Dragnea, nazist, marxist, sau anti-european, atunci stai aşa, că ma duc la vot numa’ de-al naibii.

Nu împotriva altora, ci ca să-ți fac chiar ție în ciudă. Și uite asa, conflictul care nu era al meu cu alții devine al meu cu tine, comentatorul vocal – deși era vorba despre cu totul altceva. Că una e să-mi spui că n-am dreptate, și alta să-mi spui că sunt prost. Ca să-l parafrazez pe stimabilul Ion Rațiu: mă voi lupta până la moarte pentru dreptul tău de-a face ce vrei, dar dacă mă muşti, ți-o iei!

Advertisements

Lasă un răspuns