Advertisements

Școli avem, minte… ce ne mai trebuie?

După discursurile sforăitoare ale politicienilor de la începutul anului universitar, să impune o privire distantă asupra Universităților clujene. România are în total 101 de Universităţi, dar niciuna nu figurează în topul primelor 500 universități internaţionale; prima în ierarhia națională, UBB se situează în topul internațional la nivelul locurilor 500-600.

Acesta ar fi, carevasăzică, un motiv de mândrie. Totuși, câteva mituri încep să cadă și la Cluj, un oraș mitologic prin excelență:

1. Mitul celor 100.000 (sau, mai nou, 80.000) de studenți. Conform statisticilor oficiale, din cei peste 177 de mii de elevi care se prezintă la bacalaureat, doar 66,8% reuşesc să promoveze acest examen. Or, aceasta înseamnă că avem aproximativ 120 de mii de studenţi la nivel național, din care probabil că jumătate merg la București, atrași de joburile capitalei.

Cealaltă jumătate or fi venind toți în Cluj? Bine, nu toți studenții de anul I sunt din ultima generație de absolvenți de liceu, dar marea masă tot aceștia o formează, astfel că mulțimea studenților se împuținează de la an la an. Aceștia mai și absolvă facultățile – e drept că nu cu ușurință, dar se întâmplă. Apoi cei cu pretenții ajung masteranzi, fiindcă abia masterul de azi este echivalentul licenției de altădată.

2. Mitul marii Universități Babeș-Bolyai.

Odinioară, când filosoful Andrei Marga era şeful oficial al acestei entităţi, ea funcționa ca portavoce a centrului universitar Cluj. Universitatea Babeş- Bolyai joacă însă de ceva vreme solist , pentru că așa cum putem observa la fiecare nou început de an şcolar universitar, universităţile clujene sunt mai divizate ca oricând, preocupate doar de propriile evoluţii şi afaceri. UBB nu doar că se erijează în port- drapelul studenţimii clujene, ci şi-a însuşit patrimoniul Universităţii Ferdinand, afirmă Mihai Bacalu pe muzicainstantelor.ro:

…dacă ar fi să discutăm despre proprietăţile vizibile, cum ar fi Parcul Babeş sau Casa Universitarilor, ultima rebotezată Auditorium Maximum, să i se şteargă urma. La divizarea în Medicină, Politehnică şi Babeş- Bolyai, parcul şi sala de concerte au fost folosite în comun. Marga şi le-a întăbulat când a devenit ministrul Educaţiei, ca să se ştie cine e şeful la Cluj.

Sursa citată mai afirmă că „reunificarea universităţor clujene a fost posibilă doar în mandatele lui Marga, dar aroganţa sa şi disponibilitatea de a fi unicul rector al tuturor au dus la eşecul proiectului, dezbătut intens în epocă. Azi despre unificare nici măcar nu se mai discută, iar când se întâmplă evenimente importante, la nivel de guvern sau parlament, rectorul Ioan Aurel-Pop preferă să le discute cu reprezentanţii altor universităţi româneşti”.

Iată și o interesantă trecere în revistă a stării de fapt din universitățile clujene:

De asemenea, Politehnica este şi ea sub infuenţa partidului de guvernământ şi a suferit la fel ca fosta universitate Ferdinand o fârâmiţare specifică partidelor politice după revoluţie, catedrele devenind facultăţi. Medicina intră în aceeaşi categorie de partid, pregătind pentru emigrare sute de medici în fiecare an, în ciuda crizei interne. Agronomia a scăpat sistemului, în mod surprinzător, la ultimele alegeri, rectorul liberal Cornel Cătoi câştigând la limită. Acesta a demarat revoluţia internă, anulând toate contractele defavorabile semnate de fosta conducere, în special pe cel cu mia de hectare ale statului, administrată de omul de afaceri Octavian Buzoianu.

Conservatorul are în faţă un ilustru instrumentist, în persoana violoncelistului Vasile Jucan. Acesta are o problemă importantă în construcţia noului sediu, fiind în prezent toleraţi de Biserica Greco- Catolică. Pictorul Ioan Sbârciu conduce cu mână de fier Artele Plastice, reuşind să doboare recordul deţinut de Marga la conducerea UBB. Are însă contestatari, puţini ce-i drept, care susţin că a reuşit să anihileze opoziţia internă, înconjurându-se de administratori mediocri, care-i cedează neoficial conducerea universităţii.

Universităţile clujene sunt parţial privatizate, locurile cu taxă sunt suficiente cât să sufoce iniţiativele private. Chiar dacă nu recunosc oficial, UBV şi UCDC reuşesc să îi mai atragă doar pe cei care nu reuşesc să treacă de exigenţele universităţilor de stat.

Noul an şcolar nu aduce nimic nou în spaţiul universitar clujean, în afară de aceeaşi goană după studenţii de peste Carpaţi şi de peste graniţe. Nimic nou despre vreo posibilă reunificare, de vreun campus universitar sau vreo reformă de substanţă.

3. Mitul universităților private. Făcute ca mici debușee, pentru ca polițiștii să devină avocați, ca să urce în grad sau pur și simplu pentru salarii mai bune în instituții, acestea și-au atins nivelul maxim de incompetență, iar „sarcinile” lor au fost preluate de Universitățile de stat. Astfel, în curând se închide și Universitatea Bogdan-Vodă, care și-a vândut deja sediul. Închei cu o altă afirmație a jurnalistului Mihai Bacalu:

Aşa controversat cum a fost, Aurel Marga a dat semnalul dezvoltării Clujului, crescând artificial numărul de studenţi de la UBB de vreo trei ori. Poate că administratorii universităţilor şi ai oraşului nici nu au interesul să construiască o universitatea puternică, mare, cu cămine proprii – care ar tăia o sursă de venit pentru numeroşii proprietari de imobile.

Aceştia îşi vor încasa liniştiţi mulţi ani de aici înainte chiriile de la studenţi, cu preţul unor mici inconveniente legate de distracţiile vârstei, gen festivalurile nocturne Untold.

 

Advertisements

Lasă un răspuns