Advertisements

Roșia Montană, pași înapoi

După ce ministrul de externe Meleșcanu anunța azi la Mamaia că dosarul Peisajul cultural-minier Roșia Montană nu ar fi fost aprobat de premierul Cioloș, nici de guvernul României, ci a fost trimis de către unul din miniștri – care probabil că făcea parte din alt guvern (nota mea) – deci din acest punct de vedere există niște vicii de procedură, liderul PSD Liviu Dragnea anunță, în aceeași zi, tot la Mamaia, că după părerea sa: la subiectul Roșia Montană trebuie foarte multă grijă.

Iată înregistrarea postată de Agerpres aici:

De remarcat cum Dragnea face pe niznaiul (nu știu, nu am auzit), după ce miniștrii săi, în frunte cu Mihai Tudose, au deschis subiectul. Cum de s-a întâmplat tocmai acum? Probabil fiindcă în luna septembrie urmează cea de a doua etapă din calendarul includerii propriu-zise a Roşiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, după ce prima, de evaluare tehnică a dosarului (desk review), s-a încheiat în 2017.

Aceste declarații vin așadar înaintea vizitei de evaluare pe teren a peisajului cultural nominalizat pe care urmează s-o facă UNESCO, probabil pentru a pregăti opinia publică. Etapa a treia, de Analiză în Comitetul Patrimoniului Mondial, urmată de decizia privind înscrierea în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, va avea loc abia în luna iulie 2018. În ce privește glumițele premierului Mihai Tudose cu râme și „libelule”, prin care insinua că înscrierea Roşiei Montane ca arie protejată la UNESCO ar duce la interzicerea exploatărilor miniere în zonă, acestea sunt contrazise de realitate.

Roşia Montană nu se dorește a fi o zonă protejată natural (natura este acolo afectată deja iremediabil de intervenția omului) ci, așa cum specifică însăși denumirea dosarului, un peisaj cultural-minier. Alessandro Balsamo de la Centrul pentru Patrimoniu Mondial al UNESCO a subliniat la Europa FM că nu se pune problema vreunei interdicţii de acest tip. În patrimoniul UNESCO există și mine în care lucrările de exploatare au continuat, însă cu precauțiuni pentru protejarea monumentul respectiv:

În cazul siturilor culturale, şi cu atât mai mult în cel al peisajelor culturale, cum este şi cel de la Roşia Montană, nu există vreo politică de interzicere a exploatărilor. Ceea ce contează în aceste situaţii este modul în care omul interacţionează cu natura care-l înconjoară. Această relaţie specială poate să se traducă şi prin extracţie. În cazul siturilor culturale, nu pot fi puse niciun fel de interdicţii – este vorba doar despre recomandări pe care le face Comitetul UNESCO.

Advertisements

Lasă un răspuns